Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Specii -> Pastravi sau lipani

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Vineri 03:21
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Sambata: min:°C, max:°C
Duminica: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Pastravi sau lipani


Gheorghe Moldoveanu , 31 10 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Mare dilema daca este sa alegi daca mergi pe o apa cu pastravi sau pe una cu lipani! Datorita faptului ca putine rauri au ambele salmonide, se pune problema unor drumuri prea lungi si a unui timp prea scurt ramas pentru pescuit. Ambii pesti sunt frumosi, ambii musca frumos, ambii sunt deosebit de deliciosi. Dupa parerea mea, si nu numai, lipanul este cu o clasa peste pastrav in ceea ce priveste gustul. 

 
SALMO TRUTTA FARIO
Pastravul indigen, este locuitorul de drept al apelor de munte. Apa rece si bine oxigenata este mediul sau natural chiar daca hrana, mai ales in anotimpul rece, este putina. Albastreala de pe harta Romaniei, indicand o bogata retea de ape de munte, este din pacate doar pe hartie! In teren se constata ca raurile sunt de fapt paraie. Consider hazlie repartitia pe care mi-am ales-o la terminarea facultatii datorita apropierii de doua rauri "importante", pe care speram sa "rup inima targului", Cracau si Horaita, care s-au dovedit a fi departe de pacaleala hartii.
Din fericire prin Piatra Neamt trece Bistrita care intr-adevar isi merita ingrosarea albastra cu care este trecuta pe harta hidrografica desi pentru a ajunge in patria pistruiatilor trebuie sa parcurgi ceva drum. Datorita debitelor sarace, pastravul indigen este in permanenta supus imputinarii. Braconierii, apele care ingheata de multe ori pana la fund si poluarea sunt inamicii numarul 1. Poluarea si exploatarile de padure au dus la incalzirea apelor in multe locuri si pastravii au ramas cu lungimi de rau reduse, in zonele inca neatinse. Locul al doilea este ocupat de catre braconierii cu permise care indeasa in tavaltoc tot ce are cap si coada fara sa gandeasca la viitorul in care nu-si vor mai indesa decat urzici si porumbe.
Actiunile sustinute pe vremuri de catre silvici si asociatiile de pescuit, cand milioane de alevini erau deversati in apele de munte au devenit tot mai rare, pe motiv de costuri de parca natura si vietuitoarele ei ar avea pret! Toti au devenit "capitalisti" si nu se gandesc decat la profituri. Astfel ca viitorul pastravului este incert.  
 
Lectii din strainatate
In alte tari salmonidele si apele in care traiesc sunt probleme statale- chiar daca ele se afla in proprietate privata. Nici un proprietar nu este lasat "de capul lui" si autoritatile verifica daca acesta isi face datoria fata de apa, pesti si pescuit. Acolo nu functioneaza principiul "este proprietatea mea si fac ce vreau cu ea!". Nimeni nu isi permite sa se joace cu apele si nici cu padurile! Totul este atat de bine controlat si de dirijat incat nu misca nimeni in front! Legile si educatia isi spun cuvantul. Eram in fosta Cehoslovacie si am vizitat un minunat lac aflat pe proprietatea unui om. La intrebarea mea "De ce nu pescuiti?", omul s-a uitat contrariat la mine si mi-a raspuns dojenitor: "Cum sa pescuiesc? E prohibitie!". Fara cuvinte!
 
O realitate dureroasa
In Romania aceste probleme sunt lasate sa se rezolve de la sine. Asta inseamna "niciodata"! Cu toate ca legiuitorul a stabilit perioada legala de pescuit la pastrav 1 mai- 15 septembrie, pescuitul cu momeli artificiale si retinerea unui numar limitat de pesti, pastravii nu se inmultesc si nici nu cresc de la sine. Fara populare intensiva, control eficient si pescari instruiti si corecti in actul de pescuit, populatia salmonidelor din rauri va continua sa scada in mod dramatic. In tari cu rauri bogate in debite pastravul indigen creste pana la greutati de peste 1 kilogram. La noi, putini depasesc greutatea de 500 de grame. Exceptie fac pastravii indigeni "forma de lac" care pot atinge 5- 6 sau chiar 7 kilograme. Nu gresesc foarte mult daca spun ca greutatile medii pe raurile romanesti sunt de 50- 150 grame. Din experienta personala dar si a prietenilor mei, am constatat ca se prinde un pastrav de masura la 20-30 sub masura legala. Descurajant, nu? Cu toate aceste rezultante descurajante, mergand pe zicala "de ultima generatie" care spune "Zambeste azi ca maine va fi mai rau!", zambesc de cate ori vad strafulgerarea punctelor rosii si negre ale unui pistruiat si cu acelasi zambet il redau mediului sau in speranta ca va reusi sa scape de napaste si va creste mare si voinic.
 
Nunta-n munti
Vanat- verzui pe spate, alb- vinetiu pe laturi , alb pe burta, cu aripile gri- galbui si coada gri inchis, este o frumusete de peste. Parca neajungand culorile, mama natura l-a impodobit si cu punctisoare rosii si negre pe laturi. Frumusetea unui pastrav indigen in apropiere de nunta nu este depasita decat de "colegul" sau - care e si o delicatesa pentru pastrav- boisteanul! La boiste, inotatoarele inferioare se bordureaza cu portocaliu iar punctele,( unii le spun pastravilor "tintati" si au dreptate), se incercuiesc cu galbui. Este deosebit de interesant cum acesta faptura traieste in plin suvoi, sare peste cascade inalte si,cum, in perioada nuntitului, cauta paraiasele mici unde sa-si depuna icrele. Boistea pastravului are loc in lunile octombrie- noiembrie dar au fost ani, cu temperaturi de toamna tarzie mari, cand aceasta s-a prelungit pana in luna decembrie.
 
Regele pescuitului
Modul cum ataca artificialele sau nalucile fac din pescuitul pastravului un adevarat "regal" dar degeaba te lauzi cu capturi daca nu ai asistat in prag de seara la spectacolul sariturilor din apa. Am fost un fericit martor al unor astfel de spectacole in mai multe randuri, cand, in locuri in care juram ca nu exista pastravi, am vazut zeci de pesti sarind dupa muste, sau de dragul saritului, iesind complet din apa si facand adevarate acrobatii in aer. 
 
THYMALLUS- THYMALLUS
Lipanul traieste in apele de munte, in etajul de altitudine inferior pastravului, unde apa devine mai linistita si formeaza asa zisele "linuri". Nici cozile de suvoi nu le displace si cateodata ii gasim la concurenta cu pastravul. Asta nu inseamna ca toate raurile de munte au lipani in zona in care se termina pastravii. Sunt (prea) putine ape in care sa vedem si sa pescuim lipani. De ce? Nu stiu. Din literatura veche am aflat ca lipan era pe mai toate raurile de munte. Este o enigma de ce au disparut din majoritatea acestor rauri cu atat mai mult cu cat linuri mai exista, iar in partea tumultoasa a acestor rauri se gasesc pastravi.
Este alintat cu numele de "cimbrisor". Cine a mirosit un lipan imediat ce a fost scos din apa a constatat ca mirosul sau aduce cu cel al cimbrisorului de pajiste montana. Exemplarele mari sunt avansate la gradul de "ruginiti" datorita culorii  pe care o capata toamna tarziu. Acest peste este un maestru al camuflajului. Chiar in ape foarte curate este greu de vazut. 
 
Anatomie
Lipanul ar semana putin cu scobarul sau cu chefalul daca nu ar avea dungile laterale pline cu tinte negre. Corpul argintiu lateral, alb marmorean pe burta si cu spatele masliniu este pus in miscare de 8 inotatoare la fel ca vecinul "din deal-de culoare gri deschis (cele pectorale si abdominale), gri inchis-oliv cu puncte negre(cele dorsale) si gri inchis cea caudala. A opta inotatoare- specifica doar salmonidelor- este una micuta, aproape semisferica, situata in spatele celei dorsale. Fara sa aiba puncte rosii ca pastravul, talia elegant alungita, gura fina si ochii imensi foarte frumosi, fac din lipan unul dintre cei mai eleganti pesti ai apelor nostre.  La frumusetea lipanilor contribuie si inotatoarea dorsala cea mai inalta si mare in suprafata raportata la marime intre toti pestii din apele noastre 
 
Un lord printre ape
Nobil la infatisare, nu se dezice nici prin felul “aristocratic” de a lua momeala. Nu se repede brutal ca hapsanul cu puncte rosii ci o gusta delicat si tot delicat o ia. Si se mai deosebeste de lacomul cu pistrui prin faptul ca vine usor la musculita de te plictisesti, si in final renunta la ea de parca ar rade de tine! De cele mai multe ori ia musculita dupa ce aceasta a trecut de zona de panda si atunci ofera un spectacol de neuitat; se ridica in verticala, se lasa pe spate si absoarbe musculita de parca ar inspira.
 
 
Lipan de toamna
Daca vara il gasim pe paturi de prundis de parca ar sta la plaja, toamna tarziu il gasim in adancuri unde se hraneste cu gazele aduse de apa. Pentru pescarul muscar lipanul este o binefacere in sensul ca prohibitia incepe la 1 ianuarie deci putem pescui inca trei luni si jumatate pe apele de munte. Perioada de boiste este in lunile aprilie- mai iar perioada de pescuit legal este 1 iunie- 31 decembrie. Agatat, lipanul lupta cu indarjie cautand scapare in adancuri si, din cauza mustelor mici si a gurii delicate, are mari sanse sa scape. De talie apropiata cu pastravul, lipanul poate ajunge la lungimi de peste 40 cm. si la greutati in jur de un kilogram. Din pacate nu prea gasim asa ceva in tara noastra ci prin Slovenia, Slovacia, Croatia sau Laponia. La noi, frati cu pastravii, lipanii au greutatea medie de 100- 150 gr. Lungimea legala de 25 cm. face ca mai tot ce am prins de multi ani incoace sa eliberez. Proportia de legal/sub dimensiune este chiar mai defavorabila decat in cazul pastravilor.
 
Momeli
Cu toate ca este mai timid decat pastravul, raspunde mai bine la momeli naturale si am asistat la un adevarat masacru pe Mures in defileu intr-un ianuarie cand localnicii prindeau lipanasi cu cadenta obletilor- nici nu erau mai mari- la viermi de carne. Rama rosie si viermii fac sa cada anual mii de exemplare de lipani mici prada celor care nu vor nici in ruptul capului sa renunte la a masacra acest peste. Curentul electric, otravurile si poluarea vin sa completeze "masurile” de exterminare a cavalerului argintiu.
 
Pestii invizibili
Caracteristica de a se face nevazuti, specifica tuturor pestilor, atinge perfectiunea la cele doua salmonide. Mimetismul lor este de asa natura incat, privind la o apa putin adanca si curata, nu iti dai seama ca acolo ar exista vreun peste. Doar daca prezinti cum trebuie mustele constati ca de pe fundul "gol” al apei se ridica un pastrav sau un lipan care ataca si daca nu iau musca revin la locul lor si se fac din nou nevazuti. (Francezii ii spun lipanului "L'ombre” din cauza ca de cele mai multe ori ii sesisezi umbra pe nisip sau pe pietris si ca apare si dispare ca o umbra). Cei doi mai pot fi vazuti in timp ce ne deplasam prin apa si ii speriem. 
 
Lipani de apa tulbure
Cu toate ca la inceput am vorbit despre greutatea de a pescui lipan si pastrav, datorita faptului ca putine ape au ambele specii, minunea s-a intamplat si impreuna cu un prieten am pescuit in aceeasi zi pe doua rauri; unul cu lipani si altul cu pastravi. Nu ma intrebati numele apelor ca e secret! Placerea de a prinde pastravi pe o apa curata la musca uscata a fost completata de placerea de a prinde lipani pe o apa tulbure...tot la musca uscata! Citisem ca lipanul vine la musca chiar si cand apa nu este de claritatea celei de izvor insa nu am prins niciodata pe apa tulbure. Ei bine, atunci am vazut minunea! Probabil marimea ochilor fii permite sa vada insecta care pluteste pe apa chiar si intr-un strat gros de apa tulbure.  Cei 5 lipani prinsi mi-au dovedit ca nu a fost o intamplare ca multe altele cand prinzand un peste intr-un anumit fel credeam ca aia e "solutia” dupa care nimic!. In ziua cu pricina, zi excelenta in care am avut parte si de soare dar si de cateva ploi torentiale de vara, am prins 6 pastravi si 5 lipani. Mi-as fi dorit ca macar un lipan sa fie de masura pentru a-mi aminti gustul deosebit al "cimbrisorului” dar nu a fost sa fie. Chiar si celor mai mari pesti le lipseau cate 2- 3 cm. si "noblesse oblige!” chiar daca lacomia imi spunea "Ia unul acasa ca nu o fi foc!”. Daca as fi fost popa si m-as fi supus "canonului” de "fa ce zice popa nu ce face!” luam nu unul ci mai multi. Asa....cu durere in suflet (pentru tigaia mea), am eliberat frumusete de pastravi de 18 cm. si lipani de 22-23 cm! Dincolo de aceste "bagatelle” am avut un singur regret: ca ziua a fost tot numai de 24 de ore!

Comentarii
nu_mai _poluati_si_voi_in_plus
2009-11-21 (12:08)
Domnu' Gheorghe...daca tot va exprimati asa compasiune pentru aceste salmonide..mai lasati internetul si faceti ceva concret...daca inradevar va pasa ..si e valabil pentru toti povestitorii si ''criticii'' de aici..multe vorbe putine fapte...

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului