Curios nevoie mare la vestea ca s-a deschis o balta noua, la prima ora a diminetii goneam spre locul vizat cu tot arsenalul bulucit alandala in masina. Ajuns la fata locului am instalat rapid lansetele pe rodpod, am prins bilele pe monturi si… zdup cu ele in balta.

Inca de la prima lansare am observat ca apa are adancime cam mica. In alte conditii si imprejurari, primul lucru pe care l-as fi facut pe o balta noua ar fi fost masurarea adancimii apei, cautarea gropilor sau canalelor si prospectarea substratului. Recunosc, ma grabesc de multe ori si nu e bine. Si ca sa fie tot tacamul, la prima recuperare, montura mea scoasa din apa nu se mai vedea de somoiogul de plante prinse de ea. Normal, o adancime asa mica a favorizat dezvoltarea precoce a vegetatiei submerse. Sa ma mut? N-avea niciun sens. Sa arunc mai departe… hai sa-ncerc.

 

O victorie... gandita

Bag o lansare de a parait lanseta, iar dupa cum a cazut plumbul pe fundul apei, mi-am dat seama ca adancimea e aceeasi. Implicit si vegetatia e prezenta acolo. Dupa jumatate de ora de “benoclat” la swingerele care se incapatanau sa se balanseze, am decis schimbarea monturilor. Alica de plumb pe forfac la 8-10 cm de carlig, un pop-up corespunzator boilesului si… zdup din nou cu lansetele in apa. Eeeei, alta treaba. Dupa aproximativ un sfert de ora, primul ciortan imi intra deja in mingioc. Bila noua si… la treaba. Dupa al treilea ciortan scos pe mal, am observat ceva priviri, sa le spunem curioase, in stanga si-n dreapta. Atunci am realizat ca vecinii nu scosesera nimic. Asta este, acum cativa ani in urma ma uitam si eu la altii cum prindeau.

 

Pasiune pentru bile

Intr-un tarziu, cel din dreapta si-a facut curaj si a venit sa-ntrebe ce si cum. I-am aratat montura, i-am dat si cateva bile, iar omu’ a plecat fericit (dupa aia mi-am dat seama) mai mult de bile.

Vazand miscarea, cel din stanga mea... hop si el. Din nou explicatii, prezentare montura, cateva bile si... am obsevat ceva mai mult interes fata de montura, la bile nu s-a prea uitat. Iar cand m-a intrebat daca poate folosi boabe de porumb in loc de bile, ca doar a nadit locul cu boabe, deja am pus un pariu cu mine, ca acesta din urma va prinde primul crap (la boabe) inaintea primului venit (care dadea la bilele mele). Si asa s-a si-ntamplat. Cam dupa o ora, vecinul „boaba de porumb” avea deja doi mustaciosi pusi pe mal. Vecinul din dreapta... nimic. Isi face a doua oara curaj si vine de ma-ntreaba cu ce da celalalt. Ii spun ca da cu boaba, dar cu montura pentru pop-up.

„- Pai, pana cand mi-ati dat bloileslurile alea, tot cu boabi di porumb am dat si io”. „- Da’ montura nene, montura... ai facut-o asa ca la mine?” „- Ci monturi... le-am pus pi carlig asa, ci miros misto si li papi crapu’…”.  Cum a pus bilele pe carlig, nu stiu si nici nu m-am interesat. L-am lasat cu ale lui, eu mi-am vazut de ale mele... dar cel putin sunt multumit ca macar un pescar a mai castigat ceva „teren” in lungul drum - pe care, de altfel, toti mergem - spre marea captura.