Daca vom spinteca un scobar vom vedea ca peritoneul este negru, motiv pentru care mai este cunoscut in popor cu denumirea de "mate negre". De obicei are 20-30 cm lungime si 100-150 grame greutate, dar ajunge si la peste 1 kg in situatii exceptionale. il intalnim in apele curgatoare de ses si din regiunea dealurilor; ii plac atat raurile repezi cat si cele domoale, cu albie nisipoasa. Evita apele statatoare si maloase. Toamna si iarna se retrage la ape linistite, lasandu-se la fund.
De obicei umbla in carduri, chiar si dupa reproducere, motiv pentru care in locurile bune putem scoate scobar dupa scobar. in timpul reproducerii urca in susul apei, pana in zona pastravului si nu manifesta teama fata de om, cazand usor victima braconajului. Nefiind atat de banuitor si de siret ca alti pesti, prinderea scobarului cu undita este destul de usoara. Il putem pescui cu pluta.
Deoarece este un peste de adanc, lasam momeala pana la pana la cel mult un lat de palma deasupra fundului albiei. Momirea se face cu rame de gunoi , viermi de carne si larve de musca. Struna va fi subtire iar carligele mici. inteparea nu trebuie sa se faca imediat; asteptam cateva clipe si numai dupa ce pluta s-a scufundat cu totul vom intepa. Odata ce apuca momeala, scobarul nu o mai lasa din gura.
Cele mai bune locuri de pescuit sunt cele cu apa adanca de 1-2 meteri, care trece peste prundisurile, ochiurile si valtorile din marginea suvoiului, pe sub maluri inalte. Perioada in care scobarul se da mai bine la undita este din iunie pana in octombrie. Carnea de scobar nu are gust de namol, insa nu poate fi considerata din randul celor alese.