Realizarea unui vobler


Gabriel Peterca, 05 01 2010

Radu Bujor este un iesean mare amator de spinning, care prefera nalucile facute de el. S-a apucat de acest stil de pescuit prin 2005 si, dupa ce a vazut cat de multe naluci se agata si se pierd pe Prut, s-a gandit sa si le confectioneze singur. La inceput, ca in orice domeniu, a fost mai greu, dar pana la urma a reusit sa descifreze tehnica construirii voblerelor. Primele 4-5 aratau foarte ciudat si mergeau alandala. Apoi, consultand reviste de specialitate, citind diferite site-uri si discutii de pe forumuri, voblerele au inceput sa prinda contur.

Primul peste pe care Radu Bujos l-a prins la vobler "hande made" a fost un biban. Voblerul era o imitatie de biban de 3 cm, floating, culoarea verde glitter, ce evolua la 0,5 metri in apa.

Inceputul era promitator. Au urmat apoi doua capturi de clean, prinse pe raul Mures, zona Toplita, la un vobler de 2,5 cm, cu o culoare care imita carabusul de mai: rosu cu puncte negre, model floating. Acesta evolua la o adancime de 50-60 cm.

Apoi pescuitul s-a mutat pe raul Prut. Aici a inceput constructia unor voblere mai marisoare, ceea ce a determinat si o crestere in dimensiune a capturilor. "La inceput a fost mai greu, inca nu eram foarte hotarat ce modele sunt mai prinzatoare. Nu as zice ca am copiat voblerele care sunt pe piata la vanzare, dar m-am uitat cu coada ochiului la culorile lor" spune Radu.

"Fire tigre" s-a dovedit a fi cea cel bun amestec de culori, combinatia de nuante (verde, galben, portocaliu si rosu) fiind foarte atragatoare pentru avat si clean. Nu a lipsit de la apel nici stiuca, care a mai tras bine si la argintiu cu negru.

Voblerele curbate s-au potrivit mai bine pentru clean. Cele lungi cu bataie marunta au prins avat, cele mai bataioase si mai grasute au prins clean. Bineinteles ca au fost si exceptii de la regula.

Foarte prinzatoare s-au dovedit a fi si modelele articulate din doua bucati: avat si stiuca. In cele ce urmeaza vom prezenta modul de construire a unui vobler floating, nuanta fire tigre. Este un vobler ideal pentru clean mare, stiuca sau salau.

Etapa 1:

Se alege o bucata de lemn de tei. Se traseaza forma dorita a voblerului pe bucata de lemn. Bucata de lemn trebuie sa fie aleasa cu grija, fibra lemnului trebuie sa fie uniforma (fara noduri). Lemnul trebuie sa fie complet uscat, de preferat o bucata care s-a uscat in mod natural.

Etapa 2:

Cu ajutorul unui fierastrau electric (pentru a usura munca) se decupeaza conturul desenat pe lemn. Fierastraul il programam pentru taierea lemnului cu viteza cat mai mica, cu o panza cat mai subtire.

Etapa 3

Dupa decupare se taie (tot cu fierastraul sau manual, cu o panza) un sant longitudinal, care va separa voblerul in doua bucati simetrice.

Etapa 4

Se sapa un sant in partea interioara a voblerului, de la cap spre coada. In acest sant se va poza armatura voblerului.

Etapa 5

Confectionarea armaturii. Sarma pe care o foloseste Radu la armarea voblerelor este din otel cuprat de 0,6 si 0,8. Aceasta sarma nu oxideaza in timp si este si foarte rezistenta. Sarma este rigida si ar putea fi folosita si la constructia rotativelor. Pe sarma urmeaza sa fie montate inelele de care vor fi prinse ancorele.

Etapa 6

Se lipesc cele doua bucati din corpul voblerului. Se slefuieste mai intai cu smirghel mai gros si mai fin spre final, pana se obtin curburile si liniile dorite.

Dupa slefuire se face santul pentru barbeta, in partea frontala a voblerului. Santul trebuie realizat cu mare atentie, perfect transversal pe corpul voblerului. Daca se deviaza de la traiectorie, barbeta va avea o pozitie anormala, determinand o miscare gresita in apa.

"La inceput, materialul pe care il foloseam la barbeta era carcasa de la CD-uri, foarte casanta, motiv pentru care am avut de inlocuit multe barbete. Acum folosesc "spectar", care este mult mai maleabil, necasant si se lucreaza mult mai usor" spune Radu.

Etapa 7

Cu o bormasina (cu un burghiu gros de 4-5 mm) se dau cateva gaurele in burta voblerului, in care vom introduce alice de plumb. Lestul va face ca voblerul sa stea cu burta in jos si spatele in sus. De asemenea, il va ajuta sa-si pastreze echilibrul perfect pe verticala.

Un rol important in evolutia viitoare a voblerului il joaca si pozitia lestului. Daca este pozitionat mai spre spate voblerul va evolua mai domol, daca este prea in fata va fi mai "nervos".

De fapt, in evolutia voblerului in apa sunt 4 elemente care depind una de alta: forma, ochetul de prindere, barbeta si pozitia lestului.

Ca forma, voblerele pot fi: drepte, curbe, grase, flat etc.

O mare importanta o are distanta ochetului de prindere fata de barbeta. Daca barbeta este mai distantata de ochet, miscarea va fi mai domoala si oscilatia de amplitudine mai mica.

Daca barbeta va fi mai aproape de ochet, se va obtine o miscare mai ampla. Aici ne putem juca cu lestul, pentru a experimenta diferite evolutii si miscari.

Etapa 8

Se astupa golurile ramase cu poxilina sau poxipol, se lasa sa se usuce bine, dupa care se slefuieste cu un smirghel fin. Dupa acesta se dau 3 straturi de lac pentru acoperirea porilor din lemn. Dupa uscare urmeaza vopsirea.

La vopsit se poate folosi spray, marker de diferite grosimi si cateva nuante de oja.

Primul strat de vopsea va fi de culoare alba, deoarece pe alb se imprima foarte vizibil orice culoare. Urmeaza culoarea galben fluo pe laterale, verde fluo pe spate, portocaliu fluo (sau rosu) pe burta. Dupa uscare se pot trasa diferite modele cu markerul negru (solzi, linii curbe, linii drepte etc).

Pentru realizarea solzilor ideal ar fi o panza din zale, care se muleaza pe exteriorul voblerului inainte de a vopsi cu spray.

Se lipesc ochii, confectionati din autocolant auriu sau argintiu, punctat cu negru pe mijloc. Radu a observat ca voblerele echipate cu astfel de ochi au dat cele mai bune rezultate.

Dupa vopsire mai urmeaza 3-4 straturi de lac pentru rigidizare. Este indicat a se folosi un lac cu o rezistenta mecanica si chimica foarte buna. Durata uscarii depinde de temperatura si ventilare.

Etapa 9

Montarea inelelor si a ancorelor. Inelele trebuie sa nu fie prea subtiri ci pe marimea ochetului, sa se poata plimba usor ancora pe el. Ancorele se pun in functie de marimea voblerului, astfel incat sa nu se atinga intre ele in timpul lansarii. Varful ancorelor trebuie sa fie foarte bine ascutit. De calitatea ancorelor depinde si eficacitatea inteparii.

Pentru cei care sunt interesati de costuri, toate materialele ajung cam la 150-200 lei, cu ajutorul carora se pot confectiona cam 20-30 de voblere de marime medie.