Tiberiu si Lucian au mostenit de la tatal lor, Constantin Arustei, seful Directiei pentru Agricultura Iasi, pasiunea straveche a pescuitului
Apele tineretii sunt mai dulci iar pestii mai mari si mai frumosi. Povestile se tes in jurul unei ape de poveste, cand, la fapt de seara, un monstru a zduncinat luciul cu coada sa mare. Unditele sunt grele iar asteptarea plina de framantari. In ochii copiilor pescuitul, daca este bine predat de cei mari, poate deveni o veritabila lume a basmelor in care dumbravile minunate ale mosului Sadoveanu se simte pana in varful degetelor. Tiberiu si Lucian Arustei au trait si traiesc din plin asemenea clipe. Doi baieti frumosi pentru care arta pescuitului se confunda cu gingasia copilariei.

Povestea incepe undeva la malul unei mari albastre
Lucian are 18 ani. De mult nu mai este copil, insa amintirile din trecut inca starnesc reactii puternice. Tiberiu abia a implinit 14 ani si deocamdata viseaza cu ochii deschisi. Povestea pescuitului incepe pentru cei doi undeva pe malul unei mari, in urma cu 10 ani. "Atunci a fost pentru prima data cand am tinut o undita in mana. Insa stateam putin. Cea mai mare parte din timp ne lua spartul scoicilor pentru tata", povesteste Lucian. Primele capturi serioase au fost in 2005, cand Tiberiu si Lucian au scos din mrejele apei 2 crapi de 3 kilograme. "Atunci ne-am cam certat cu tata. El a vazut ca trage si a dat sa puna mana pe lanseta. I-am spus sa ma lase in pace ca mai bine il scap eu decat sa ma ajute", marturiseste Tiberiu.

Mamaliga ca la mama acasa
In familia Arustei o partida de pescuit presupune un ritual bine inradacinat. Fiecare are rolul lui si nimic nu iese din ritm. "Avem sculele noastre si trusele pe care le pregatim separat. Si mama ne ajuta. Rolul ei este mamaliga, pe care ne-o pregateste cu atentie", a spus Lucian. "Da, si pot sa va spun ca sotia mea face o mamaliga extraordinara pentru pescuit", a adaugat Constantin Arustei.
Pasiunea pentru pescuit a inceput cu o mare curiozitate. Tatal isi aduce aminte cu drag cum cei doi ii aranjau trusa de pescuit cand aveau 3-4 ani. "Ei spuneau ca fac ordine. Si cand ajungeam pe balta gaseam totul incurcat de ma luam cu mainile de cap", marturiseste tatal cu nostalgie.

Planul doi pentru pescuit
La varste asa fragede, rabdarea, unul din ingredintele atat de necesare pescuitului, nu a fost inca invatata. Poate de aceea, cei doi copii au pregatite cand merg pe balta solutii de avarie. "Am mereu o carte cu mine. Daca nu trage pestele prefer sa citesc in liniste", spune Lucian. Tiberiu prefera insa tehnica moderna. "Eu ma joc pe telefon. Nu ma plictisesc repede, dar nici nu am rabdare atat de mare. Daca nu trage asta este", spune Tiberiu. Poate de aceea copii prefera tumultul apelor de munte. Cele mai frumoase partide de pescuit s-au petrecut pe pietrele si sub racoarea brazilor, in judetul Harghita. Ramane de vazut daca pescuitul va dainui ca pasiune si peste ani. Oricum, cel putin tatal baietilor garanteaza ca asa va fi.

Reteta lui Lucian - peste la microunde
Se ia o bucata subtire de peste. De preferat caras. Se umple cu patrunjel, se adauga o frunza de dafin si un varf de lingurita de vin alb. Se lasa 5-6 minute si se serveste imediat. "Reteta e simpla si pot sa spun ca eu am inventat-o. Deocamdata insa suntem satui de peste si cred ca mult timp de acum incolo nu o voi mai folosi", a declarat Lucian.