Pescari, va ordon, infrangeti frigul!


Lucian Daniel, 30 11 2006

Frigul ramane pentru perioada aceasta principalul inamic al pescarilor care se incumeta sa iasa pe malurile apelor. De cate ori noi, pescarii adevarati, nu am auzit fraze de genul "sunteti nebuni sa mergeti pe frigul acesta la pescuit, o sa raciti, o sa faceti pneumonie... etc.". Adevarul este ca expunerea la temperaturi scazute pe malul apelor este doar o situatie de supravietuire minima impusa de pasiunea pentru pescuit. Contrar unei situatii de supravietuire reala, putem renunta oricand la partida de pescuit, declarandu-ne invinsi de mama natura. Deci, fie ca petrecem cateva ore la pescuit sau cateva zile cu noptile aferente, iesirea la temperaturi scazute trebuie minutios pregatita. Detaliile in alegerea echipamentului de iarna pot face diferenta dintre un pescar inghetat, viitor client al medicului de familie si un pescar supravietuitor, iubitor de natura, chiar si cand aceasta este vitrega cu el. Cineva spunea odata ca un peste prins in conditii de frig face cat zece prinsi vara, demonstrand ca pescarul este un adevarat profesionist in pasiunea sa.
Protectia impotriva frigului inseamna insa izolatie, adapost si caldura.

Imbracaminte si incaltaminte corespunzatoare

Termoizolatia creste prin inmultirea straturilor de imbracaminte. Ca imbracamintea sa-si indeplineasca rolul sau de a impiedica pierderile de caldura ale corpului si patrunderea aerului rece, acesta trebuie sa fie dintr-un material care izoleaza cat mai bine printr-un invelis de aer: lana, puf natural, goretex etc. Regula dupa care ne imbracam trebuie sa fie "regula verzei": mai bine 2-3 pulovere mai subtiri decat un singur pulover prea gros.

Cele 2-3 pulovere maresc numarul straturilor izolatoare de aer. Vantul puternic da senzatia unei temperaturi mult mai scazute decat cea din realitate, de aceea se foloseste imbracaminte protectoare de vant, gen suprapantaloni de vant. Capul se protejeaza in functie de temperaturi cu caciulita de lana sau cagula din fleece, polartec.

Incaltamintea si imbracamintea ofera cea mai buna protectie in stare uscata, deci incercati pe cat posibil sa le mentineti asa. Sosetele de rezerva sunt esentiale in bagajul pescarului. Imbracamintea nu trebuie sa fie prea stransa pe corp, maini, picioare sau gat, aceasta pentru a nu bloca circulatia sangelui, dar si pentru a asigura o buna mobilitate a pescarului pe mal. Buna circulatie a sangelui, mai ales la picioare, este vitala, de aceea nu indesati prea multi ciorapi in ghetele devenite astfel foarte stramte si nici nu strangeti excesiv sireturile. Daca printr-o nefericita intamplare v-ati udat la picioare - si acesta este primul lucru ce se poate intampla unui pescar cand este foarte frig - nu va descaltati; miscati-va, pentru a nu ingheta apa din bocanci, ceea ce poate duce la degeraturi.

Feriti-va de degeraturi

Oricine poate degera, chiar si la temperaturi nesiberiene. Degeraturile sunt leziuni profunde ale pielii, care apar in urma unei serii de factori comasati, cum ar fi frigul, plus umezeala (incluzand si transpiratia), alimentatia deficitara, vant, imbracaminte si incaltaminte nepotrivita, subtire, oboseala, abuzul de alcool. Factorul decisiv il constituie umezeala, asociata cu expunere prelungita la frig si vant.
In aceasta situatie, alcoolul favorizeaza aparitia degeraturilor, deoarece scade rezistenta, induce somnolenta si incetineste reactiile. De aceea este foarte bine sa nu includem bauturile alcoolice pe lista lucrurilor indispensabile pentru a pescui la temperaturi scazute. Eventual un pahar, doua de vin fiert facut la foc, sau un paharel de tarie servit la masa, reprezinta o solutie de compromis pentru toti membrii echipei de pescari. Bauturile calde in exces, in timpul efortului la frig, pot duce la o transpiratie mult prea abundenta, udandu-ne hainele si marind probabilitatea inghetului.

Depistarea semnelor in cazul degeraturilor va poate salva de eventualitatea unor agravari ulterioare ca artrite, sensibilitatea la frig etc. De aceea este esential sa tratati degeraturile imediat, altfel se pot ivi complicatii. Mai intai, cautati un adapost (care in cele mai multe cazuri este automobilul) si inlaturati hainele sau bijuteriile, cum ar fi inele sau ceasuri, care pot intra in contact cu zona afectata, apoi incalziti usor aria degerata, preferabil cu mainile, sau tinand-o langa o alta parte a corpului, nu aplicati caldura intensa, nu incercati alte tratamente in afara de bauturi dulci si fierbinti, daca aveti la dispozitie.

Aprinderea unui foc

Pentru a nu se ajunge la aceste situatii limita, care impun de cele mai multe ori terminarea partidei de pescuit, mai ales pentru pescarii care au ales sa pescuiasca si pe timp de noapte, este necesar sa avem un adapost (cort izoterm, automobil) si, lucru vital, sa aprindem un foc. Cu focul facut putem incalzi mancarea si bautura, putem sa ne uscam hainele si sa ne incalzim; tocmai de aceea, focul reprezinta un factor psihologic pozitiv pentru pescari.

Focul se aprinde intotdeauna inainte de lasarea intunericului. Pregatiti din timp focul, adunand vreascuri, aschii, ramurele si orice alt material combustibil pe care-l gasiti (pet-uri, de care nu ducem lipsa pe malurile apelor noastre, bucati de cauciuc, ambalaje) etc. Chiar daca acestea sunt ude, ele se vor usca la focul pe care il veti face. Alegeti cu grija locul unde faceti focul, sa nu fie prea aproape de automobil, sub un copac plin de zapada, sub un mal care se poate prabusi. Totdeauna amenajati locul in care veti aprinde focul. O groapa in pamant sau cativa bolovani mari pot constitui o vatra excelenta pentru foc, plus ca reflecta caldura. Ca amorse pentru aprindere putem folosi iasca, fire de bumbac, ambalaje de hartie uscate, panza, bucati de cuiburi de pasare etc. Este bine sa avem la noi o sticluta cu o substanta inflamabila (benzina, gaz, acetona sau spirt medicinal), bineinteles si nelipsitele chibrituri si brichete pastrate in stare uscata intr-o punguta de nylon in buzunarele hainelor. Nu faceti un foc prea mare de la inceput, va consuma inutil prea mult combustibil si se va stinge spre dimineata, atunci cand temperaturile vor fi minime. De aceea, trebuie adunata o rezerva imensa de combustibil, de doua ori mai mult decat apreciati la inceput ca veti arde.

Ideal pentru pescarii din sezonul rece ar fi sa poata ajunge cu automobilul pana pe malul apei, acesta oferind un confort sporit, mai ales pe timpul noptii, transportarea mai accesibila a echipamentului de iarna, dar si posibilitatea intreruperii pescuitului atunci cand conditiile o cer. Problema este ca toamna si iarna multe drumuri catre malurile apelor sunt impracticabile datorita precipitatiilor si exploatarilor haotice de pietris (masinile de gabarit mare strica si aceste drumuri). De multe ori s-a intamplat ca pescari dornici de a petrece cat mai mult timp pe malul apei cu automobilul sa cada in capcana unui drum asa zis practicabil, dar care s-a transformat peste cateva ore intr-o mlastina greu de invins chiar si pentru masini de teren. De aceea, pentru ca drumul de intoarcere sa nu devina un calvar, indicat este sa lasam automobilul unde consideram ca e mai bine si sa pornim pe jos cu tot echipamentul, avand in vedere ca putina miscare nu face rau nimanui, dar mai ales gandindu-ne ca locurile cele mai bune de pescuit sunt acelea salbatice, mai putin braconate si in care se ajunge mai greu.

Si daca dupa o zi sau o noapte rece de pescuit pestele nu a vrut sa raspunda la apel, ne vom consola cu faptul ca am stat in jurul unui foc de tabara cu prietenii, am respirat aerul curat al unei dimineti friguroase si am supravietuit naturii care, pe cat de frumoasa, pe atat de neinduratoare poate fi.