Mi-am adus aminte, dupa multi ani, de un rau din Carpatii Curburii, la trecerea din Ardeal spre Moldova. As fi vrut ca într-o singura zi sa bat si Apa Casinului si Valea Uzului, dar si Putna. Cum as fi alergat de colo –acolo - si nu stiu daca cu spor - m-am rezumat sa merg împreuna cu doi prieteni numai pe apa Putnei .
Daca spui "Putna", toti se gandesc automat la Saritoarea Putnei, numita si Cascada Putnei. Am evitat acest punct de atractie pentru turisti si pescari. Trecand pe acolo de cateva ori, i-am vazut pe acesti pescari "sportivi" pescuind într-o veselie cu rama groasa si cu buchet de viermi. Erau si vreo doi care pescuiau cu burlau, dar erau în minoritate absoluta!
Ne-am avantat în amonte, departe de "lumea dezlantuita", în cautarea pistruiatilor. Valea îngusta si cascadele de la tot pasul fac aproape imposibil pescuitul cu snur si muste uscate. Daca nu cu uscata, atunci un bat de clasa mai mare, preferabil 5, fir mono de 0,18 mm pe camp si conic x 10 cu doua nimfe, rezolva problema.
Nimfele
Am ales nimfe lestate, datorita curentului puternic, cautandu-le pe cele care semanau cu efemerele care zburau deasupra apei. Nu au dat rezultate, asa ca am trecut la metoda stiintifica, "ghici". Abia la a treia înlocuire a nimfelor am gasit solutia. Domnii pastravi doreau nimfe maron-roscat, cu cerclaj argintiu. Vazand ca musca atat la cea de cap, cat si la cea de pe chiostec, am renuntat la a doua nimfa, reducand pierderile inerente dintr-o zi de pescuit.
Mofturosi dimineata, catre ora 11, pastravii au devenit mai activi si chiar daca nu luau bine musca ne oferau "curentarea" minunata pe care o cautam pe orice apa de munte. Din pacate, fata de apa din urma cu 30-40 de ani, Putna de azi are majoritar pastravi mici, iar populatia salmonicola este departe de posibilitatile raului. Toti trei am avut numai doi pastravi de 22 cm, restul fiind de 12-16 cm.
Placerea din acea zi a fost data de apetitul deosebit al mititeilor pistruiati, care a tinut pana în jurul orei 16. (Unul dintre prieteni a reusit sa prinda dimineata cate un pastrav la cele doua nimfe!).
Teorie infirmata
Am mai avut bucuria sa vad ca pestii de pe Putna contrazic teoria conform careia un pastrav care a venit o data la musca nu mai vine adoua oara. Am avut cativa care au venit de 3-4 ori si sigur erau aceiasi, deoarece îi vedeam perfect.
Apropo de numarul pestilor din apele de munte. Se pare ca dupa '89, atat Romsilva, cat si asociatiile de pescari se preocupa tot mai putin de populari si repopulari. Am vazut o apa extraordinara cu saritori daramate si luate de apa, cu resturi de cascade si - mai grav - cu trei lacuri alimentate de rau, foste pepiniere, colmatate si cu cativa pastravei cat degetul, care se încapatanau sa ramana în "cresa". În ciuda crescatoriilor care s-au înmultit cu miile în toate zonele tarii unde curge o apa de munte, de rauri se ocupa tot mai putini factori.
Pericol
Din pacate, pescarii, care ar trebui sa fie primii aparatori ai pestilor, contribuie prin bagarea în traista a tot ce are coada si cap, indiferent de dimensiune, alaturi de poluatorii riverani si turistii necivilizati, la distrugerea salmonidelor. Degeaba încearca tot felul de emisiuni de pescuit si mediu, împreuna cu reviste de profil, sa reeduce oamenii. Faptul ca pe ape de munte pot fi vazuti pescari cu 2-3 undite pe cracane - ca la balta - si cu zeci de puisori de pastrav si lipan în punga, spune tot!
Cele cateva mii de pescari cu adevarat sportivi sunt floarea cu care nu se face primavara! Poate cand acestia vor deveni zeci de mii... ! Speranta moare ultima. Raurile de munte si locatarii lor, însa, mor repede si irecuperabil!
