Nascuta in Sacele si adoptata de orasul in care Andrei Saguna punea, acum mai bine de o suta de ani, piatra de temelie a invatamantului romanesc in zona Ardealului, Cristina Malutan face si ea parte din solida temelie a pescuitului sportiv de performanta din Romania.

 

Reporter: Cine v-a inoculat „microbul”?

Cristina Malutan: Paul, sotul meu.

 

R: Cand ati debutat prima oara intr-o competitie?

C.M: La Rodbav, in 1995... un loc oarecum meritoriu, al doilea an vicecampioana la Iasi. Urmatorul an, campioana.

 

R: Ati investit in scule de pescuit competitional chiar de la inceput?

C.M: Hm... in 1997 devenea obligatorie rubesiana si, impreuna cu sotul, am hotarat ca in loc de masina (Dacia 1300), sa-mi cumpar rubesiana. A fost anul in care am devenit pentru prima oara campioana nationala.

 

R: Premiile competitionale sunt importante pentru dumneavoastra?

C.M: Premiile, chiar daca sunt mari... nu conteaza. Locul ocupat la final... da! Cine are oarecum experienta in domeniu ar intelege foarte bine situatia. Te-ai situat pe podium, esti fericit si, in definitiv... cu asta ramai.

 

R: Cateva sfaturi pentru un „boboc”, la inceput de drum competitional.

C.M: Sa participe fara frica, sa-si ia un antrenor bun si sa nu cedeze la primul esec. Mai mult ca sigur nu va reusi din prima... pescuitul de competitie este altfel.

 

R: De ce?

C.M: In primul rand, ai doi adversari in stanga si-n dreapta... nu buni, ci foarte buni. Deci, presiune mare. In al doilea rand, timpul... un adversar care nu-ti acorda clementa.

 

R: In ordinea importantei, care ar fi primele trei conditii de indeplinit care sa te situeze pe podium?

C.M: Sa ai o tactica buna, un stand bun si o nada pe masura.

 

R: Un concurs care v-a marcat mai puternic?

C.M: Imi aduc aminte ca am participat la un concurs pe o locatie care avea digul acoperit cu dale. Acestea aveau o inclinatie ce punea sub semnul intrebarii siguranta desfasurarii competitiei, asa ca, arbitrii au luat hotararea ca toate concurentele sa fie legate cu hamuri de mal. Imi aduc aminte ca atunci am folosit pentru prima oara nada „turtita”. Numai asa am reusit sa tin pestele aproape de mine.

 

R: Un peste preferat?

C.M: Toti pestii imi sunt dragi... si in concursurile de stationar toate speciile puncteaza. Dar, totusi, unul m-a obsedat timp de 10 ani. A fost ambitia mea ca primul pastrav sa-l prind la rotativa. In al unsprezecelea an am reusit!

 

R: Cred ca pescuiti si in timpul liber... si daca da, ce loc anume preferati?

C.M: Timpul liber, din pacate, e cam scurt, iar daca este sa ies la o partida de pescuit impreuna cu Paul, o fac numai in locuri salbatice, de obicei in Delta Dunarii.

 

R: Va place sa gatiti pestele ?

C.M: Da, dar in cea mai mare masura imi place sa-l gatesc pe malul baltii, sa fie proaspat si in cantitatea strict necesara. De fiecare data, surplusul de peste este eliberat.

 

R: Aveti un baiat. A imbratisat si el aceasta pasiune?

C.M: O, da... primul loc pe podium l-a luat in 2005, la Sarulesti.

 

R: Mai aveti timp si de familie?

C.M: Incerc... si sper sa reusesc in continuare.

 

R: Omul din umbra?

C.M: Paul. El a fost si va ramane antrenorul meu. In „spatele” fiecarei victorii de-a mea... s-a aflat el, calm si rabdator.

 

 

Palmares:

-         de patru ori campioana nationala;

-         de cinci ori vicecampioana nationala;

-         locul 5 la mondiale, Mamaia – 1999;

-         vicecampioana „en titre”, locul 2 la Solonok, Ungaria – 2008;

Alte cupe, diplome sau medalii... par banalitati pe langa premiile mai sus mentionate, dar luate ca intreg ascund in spatele lor zile de munca, sacrificii, frustrari si multa concentrare.