Budinca de obleti


Legio, 15 04 2009

Vai de steaua celui pe care-l ajung blestemele tuturor nevestelor lasate acasa de sotii plecati la pescuit. Atunci parca tot cerul pica pe tine si mare minune daca nu te ia viitura cu tot cu lansete. Obtii doua zile libere de la sef da’ tre’ sa duci catelul la medic. Vin 3 zile de soare si vreme buna si taman in dimineata in care azvarli sculele in portbagaj da peste tine potopul lui Noe… Paznicul de la balta trage intai cu sare si pe urma intreaba ce cauti acolo! De ce Doamne nu te-ai facut pescar, cand ai avut ocazia?

Cam asa am patit si eu. Joi ma viruseaza Eujen: Mergi? Eu: Mai intrebi? Vineri trece ca si cum n-ar fi, si iaca sambata da buzna cu soare si calduri de primavara, mirosind abuziv a iubirica ce pluteste-n aer si cu dulcegarie de inimioare roz chilotiu… Hai sa mergem! Nu pot… se supara oarece persoane de la Comitetul Central, si dealtfel diseara avem sedinta ad-hoc. Fuck! Lasa mosule, ca si maine e o zi. Aiurea! Duminica dimineata ma trezesc la prima ora, la 10, si imi vine sa-mi trag pumni in cap ca n-am mers cu o zi inainte la garla. Sorel se transformase intr-o Fata Palida imbracat cu o scarba de vreme umeda si rece de te taia de mijloc. Ce dracu’ facem acum? Mergem… ce sa facem. Daca tot am copt-o atata...
Ajungem pe balta si suferim prima pierdere: vantul tranteste portiera si sparge punga de nada. N-are nimic... ce, strica o mana de praf din drum intr-o nada de obleti? Si lupta… si da-i... si pana la urma imi dau seama ca pluta mea de 0.4 grame nu are nicio sansa sa ajunga in apa pe asa o vantoasa, care tocmai a inceput sa lase si cativa stropi...
Injur nitel, schimb carligul cu doua numere mai mici si inlocuiesc pluta cu una de 1 gram. Alta viata!
Inmoi doua maini de nada si arunc in preajma plutelor. Nimic! Schimbam locul si mai arunc doua-trei maini de povirla. Liniste si de data asta. La un moment dat, ploaia se transforma in gheata si ne trezim ca suntem bombardati de o grindina miniaturala. Asta n-ar fi nimic, da’ odata cu gheata s-a pornit si valu’ care ineaca plute laolalta cu peturi lasate de unii preudopescari. Pai ce faci... capitulezi? Niciodata! Schimbam balta, neicule, ca aici stam ca sinistratii.
Zdup in masina si ne mutam fizicul pe o alta garla, intre cateva vile de neam prost, ce au strangulat cu garduri de sarma ghimpata malul unui iaz altadata extraordinar de pitoresc. Dam binete altor confrati de suferinta si ne aciuam intr-un colt, la marginea stufului. Nu mai dai nada? Nu... mi-au inghetat turloaiele. Hai ca pescuim la “interceptie”!
Nimic... Unde ziceai ca mai e nada? Apelez la asul din maneca si vandalizez un pliculet de budinca de vanilie - asta vara chestia asta facea pestiucii sa se arunce in carlig precum teroristii sinucigasi in hypermarketuri! Merge oare si acum?...
Mai aterizeaza doi pescari - desfac sculele, aprind fiecare cate o tigara. Unul suduie de zor ca i-a cazut o picatura exact peste scrum si i-a stins-o instantaneu.
- A trecut juma’ de ora? Inca nu... cand trece va astept la masina, eu am pescuit destul azi.
Ramanem tot noi, din garda veche... Pana sa ma dumiresc eu, Eujen agata un oblete.
- Gata Nae, incepe recitalu’!
Aha... sigur ca da. Mai trece o jumatate de ora si deja amandoi scotocim fiecare particica a smarcului, doar-doar mai pacalim cativa. De unde frate... Atat ne-a fost!
- Hai acasa fratioare ca ne congeleaza bijuteriile. Ma mananca dejtele si scot aparatul foto sa imortalizez captura...
- Uite monstrul! Cate kile are dom’le... nu mai vinzi din el?
Plec fruntea, inghit in sec si ma indrept spre masina. Ma gandesc la faptul ca Doamne-Doamne vrea sa ma readuca cu talpicii pe pamant si sa-mi demonstreze ca nu sunt buricul pamantului cum imi place sa cred.
A dracu’ obleti... eu ii tratez cu budinca si ei ma fac pe la spate...