Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Nade si momeli -> Pescari in tara lu Mamaliga Voda

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Luni 01:13
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Marti: min:°C, max:°C
Miercuri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Pescari in tara lu Mamaliga Voda


Legio, 30 11 2007
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Sa tot fie vreo 15 ani de-atunci… Ma trezeam in miez de noapte si o apucam de nebun pe uliti cu snopul de nuiele de alun in spinare, trezind cainii din mahala si speriind cucuvelele.
Insa nu-mi pasa! Prima raza de lumina ma gasea cu ochii pe plutele din pana de gasca, vopsite cu oja… De fiecare data speram ca voi fi primul pe balta, insa, din cand in cand, din ochiurile de papura alaturate aparea cate un harag, incovoiat de pestele ce tragea spre adanc.
Nu ma puteam plange… traistuta se umplea incet dar sigur cu carasi frumosi, insa gandul ca vecinii mei prind crap nu-mi dadea pace. Eram in stare sa intorc rama pe dos cu chibritul, numai sa pot pacali si eu un mustacios.

Botzul de mamaliga intra in scena
Intr-o dimineata insa, din desisul stufarisului apare un batranel cu pantalonii suflecati pana sus si cu picioarele pline de lipitori…
“Puiule, n-ai un bot de mamaliga, ca pe-al meu l-am prapadit in balta…” Sarmanul, imi zic, i-o fi foame, si-i intind unul din sandviciurile mele, pregatite de cu seara. Batranul incepe sa rada, si-mi raspunde: “Da’ nu pentru mine voiam... pentru crapi!”.
Ii explic ca eu dau cu rama si ca-mi pare rau ca nu-l pot ajuta, insa in mintea mea deja lua contur un plan diabolic! Fuga-mars 10 kilometri pana acasa si inca 10 inapoi pana la balta, doar ca sa fac rost de un codru de mamaliga ramasa de cu seara.
Multa minte-mi mai trebuia! Inserarea ma prinde insa cu betele-n balta, asteptand sa traga crapul cel mare. Inainte insa de a abandona orice speranta, vad cum unul din haragii de alun o ia la goana pe apa, lasandu-ma fara replica! Pana sa ma descalt si sa-mi suflec pantalonii, varga era deja departe pentru a ma mai duce dupa ea, pentru ca, pe-atunci, ca si acum, nu stiam sa inot.
Sfarsit de puteri si ars de soare ca vai de lume, ma intorc acasa cu traista goala, insa tot drumul nu mi-am putut lua gandul de la imaginea batului furat de pe mal. Trebuie sa fi fost enorm! Asa era atunci… si era frumos, si totul era bine. Acum insa lucrurile au capatat o noua dimensiune. O fi bine, o fi rau… mergem inainte!

Printre sute de retete 
Ma simt insa dator sa recunosc faptul ca inainte de a ma indragosti fara scapare de bobul de porumb, primul meu crap l-am pus pe mal cu ajutorul unui bot de mamaliga agatat in carlig.
La vremea aceea, asa cum probabil v-ati dat seama, mi se parea o momeala-minune, o unealta specializata, capabila sa suceasca mintile celor mai mari pesti, fiind in acelasi timp calea logica de urmat in dorinta mea de a ajunge un pescar priceput.
Restul sunt ani de incercari, sute de retete testate, mii de esecuri, compensate insa de bucuria reusitelor, si toate acestea in incercarea de a aduce mamaliga – noua mea arma secreta - cat mai aproape de perfectiune!
De-a lungul timpului insa m-am oprit asupra unui numar destul de redus de modalitati de preparare. Mamaligile rezultate se potriveau de minune nevoilor mele si, de aceea, restul devenise un fel de moft mai degraba nimerit sa-mi satisfaca pofta pentru diversitate.

Cateva moduri de preparare a mamaligii
1. Prima mamaliga care mi-a pus peste pe mal a fost cea obisnuita pentru consum. O lasam sa se raceasca bine si o taiam cuburi mai mari, cu struna de pescuit. Se sfarama destul de repede si, la un momentdat, partida devenea mai mult o sursa de frustrari decat de satisfactii.
2. Urmatorul pas in evolutia mamaligii a fost amestecarea acesteia cu miez de paine. Rezulta o pasta omogena, ce statea foarte bine pe carlig si mirosea a mamaliga, insa intr-un mod mai special. Ca o curiozitate, am ajuns la convingerea ca de-a lungul intregului sezon, aceasta momeala avea rezultate constante doar daca era facuta cu un anume fel de paine – painea coapta pe plita! Pentru cine n-a mai auzit de asa ceva, pot sa spun ca nu e nimic altceva decat aluat de paine, facut turte si copt pe plita incinsa sau in tigaie de tuci (cu putin ulei). Rezulta un soi de paine cu o aroma aparte, deosebit de gustoasa, insa imposibil de gasit in comert, lipiile fiind un produs traditional care aproape a disparut din bucataria romaneasca.
3. Intr-o vreme aveam ciudata convingere ca mamaliga prinde bine doar daca e taiata in forma de cub si, de aceea, am inceput goana catre reteta minune ce permitea obtinerea unui produs mai elastic, care sa stea mai bine pe carlig. Proportiile n-au fost niciodata punctul meu forte, asa ca nu pot sa spun ca sunt sau ca as fi fost vreodata un mare artist in ale mamaligii. Insa odata cu descoperirea unor noi ingrediente ce pot fi adaugate in mamaliga, aceasta problema a inceput sa se rezolve de la sine. Dupa ce ani de-a randul m-am chinuit amestecand faina de porumb cu faina de grau, fara a avea prea mult succes, am avut o revelatie cand am inlocuit faina alba cu grisul de grau. Mamaliga a suferit o transformare spectaculoasa si numarul crapilor parcati pe mal a crescut substantial.
4. Mi-am prins iarasi urechile in momentul in care am inceput sa prepar mamaliga cu diferite arome si nici pana in ziua de azi nu stiu daca am prins bine sau am avut rezultate dezastruoase din cauza unei arome anume, pentru ca niciodata nu faceam doua mamaligi la fel. Sarea si zaharul insa au fost nelipsite din reteta de baza, pentru ca mi se pareau indispensabile atunci cand vine vorba de atractie.
5. Dupa ce am descoperit placerea pescuitului la lanseta, am inceput sa caut un tip de mamaliga capabila sa stea pe carlig cateva ore si sa reziste unui lanseu serios – ma rog, cat de serios putea fi acesta la cei 14 ani ai mei. Auzisem ca mamaliga poate fi rasfiarta, rascoapta sau raspreparata in fel si chip, insa nu stiam cu exactitate cum se fac toate astea. Din dilema m-a scos o canistra de “vin protocolar”, sterpelita din beciul parintilor, ce a reusit sa dezlege limba unei “legende locale” in ale pescuitului - fierarul satului, un lipovean maruntel cu barba stufoasa si cu mainele mari cat o lopata.
“Mai baieti, iei maliguta ramasa dupa ce ai mancat, s-o framanti bini cu faina de popusoi si cu faina de grau. O turtesti in palma s-o pui in tifon legata ghini, direct in opareala, cat fumezi o tagara. Tai cat iti trebi si prinzi piesti! Acuma mai da o gura de jin si da-i drumu acasa ca ti bati tat-tu!”
Desi mi se pare ca atunci m-am apucat de fumat, cred eu ca a meritat. Acum aveam acces si la crapii la care nu ajungeau cei care dadeau la bete, langa mal, iar mamaliga asta cauciucata parea desprinsa din poveste!

Secrete din Delta 
Ceva asemanator am intalnit dupa multi ani, la Sulina, unde un pescar local punea pripoane in marginea senalului navigabil si dimineata scotea mamaliga pe acele in care nu erau agatati crapii. Tot in Delta am furat de la un galatean o reteta care acum mi se pare un fel de stramos al boiliesului.
Acesta amesteca intr-un castron faina de porumb, faina de grau, gris si miez de nuca, dupa care adauga colorant alimentar, cand rosu, cand galben.
Amesteca apoi fainurile astea bine-bine si incepea sa adauge apa pana facea o pasta destul de dura si cam aspra ca textura. O facea apoi “caramizi” mari cat un pachet de tigari si le arunca la fiert in apa clocotita, pana se ridicau deasupra apei din ceaun.
In apa, ca nada, arunca “caramizi” de mamaliga iar in carmace (erau prea mari pentru a putea fi numite carlige) punea cate un sfert dintr-o caramida. Peste n-am vazut niciodata cu exactitate cat prindea, insa atata timp cat Nea Gica venea in balta imediat dupa prohibitie si pleca din Delta la primele ninsori, nu cred ca nu statea degeaba in cort, jumatate de an.
Pescuia intotdeauna doar la modul acesta si cam odata pe saptamana nevasta-sa venea sa-i aduca schimburi si sa-i care pestele la Galati. Am incercat si eu reteta asta insa i-am adus imbunatatiri, fiind deja captat de mirajul boiliesurilor, asa ca de fapt nu s-a mai pastrat mare lucru din nada minune a lui Nea Gica Galateanu’.
Astazi e simplu sa pescuiesti la mamaliga. Se gaseste pe toate drumurile, trasa-n tiple sau gata taiata in cubulete, insa pe mine personal nu ma mai atrage catusi de putin. Ca un fiu netrebnic ce isi intoarce fata de la cel ce i-a calauzit primii pasi in carpfishing, am renuntat sa mai pescuiesc la mamaliga in favoarea nadelor moderne. Cu toate acestea, Doamne Doamne nu doarme si-mi mai serveste cate o lectie usturatoare cand vreun localnic ma face de comanda cu un bot de mamaliga invelit intr-o carpa.
Asta e! Prindem – nu prindem, pescuitori ne numim!


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Iulie 2014
LuMaMiJoViSaDu
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului