Prin anii '70 eram intr-o concentrare la Turda. Trageri... aplicatii..... dar aveam si timp liber destul de mult. Cum Ariesul era pe acolo, hop cu batul in mana! Mare branza nu se facea deoarece nu se prindeau decat clenuti cat degetul si cativa porcusori. Apa era foarte poluata de la spalarea vanelor cu acizi de la exploatarile aurifere. Doar pe Hasdate un parau superb care curge prin vestitele chei ale Turzii am reusit sa prind cleni "de panoplie". Putini dar peste 1 kilogram, clenii erau superb colorati datorita apei limpezi. "Metoda" am vazut-o la doi batrani care aveau agatate de gat traiste despre care initial credeam ca sunt pline cu pesti. As! Erau pline cu viermi de carne. Aruncau o mana-doua si prindeau cate un clenut.
Inima de tigan
Intr-o zi, cautand un drum mai scurt intre locurile prin care haladuiam, am luat-o peste niste dealuri. Nu mica mi-a fost surpriza sa dau de doua balti superbe intre. Probabil s-au format in vechi cariere de piatra cu multi ani in urma fapt atestat de stuful inalt de pe marigini. Ce mai, erau ca doua nestemate montate in rame de stuf. Am inceput sa pescuiesc cu viermi. Era singura momeala pe care o aveam la dispozitie din abundenta dintr-o platforma unde se depozitau oase de la un abator. Dar dupa vreo ora nu vazusem nici cea mai mica miscare a plutei. La un moment dat un tigan pe care il vazusem pescuind la vreo suta de metri de locul in care stateam s-a apropiat de mine si a intrat in vorba. Batul din bambus de pe vremea lui Pazvante Chiorul era uzat pe maner de atata folosire dar traista care continea 8-10 kilograme de carasel demonstra ca a fost folosit cu folos. Omul mi-a spus ca degeaba incerc cu viermi. Pestii nu erau interesanti de minunatele creaturi mirositoare. Cu o marinimie gasita la putini pescari mi-a daruit un bot galbui indemnandu-ma sa il incerc. Fara prea mare tragere de inima am pus in carlig pasta cu pricina. Nici nu se aseza pluta pe apa ca si pleca! In doua ore am adunat in traista 45 de carasi nu mai mari de 100 de grame.
Secretul
Am folosit reteta tiganului Domnul sa-i dea sanatate de fiecare data cand am pescuit pe balti sau pe coturi de rauri taiate. Rezultate? Pai....prietenii mei, care pescuiau cu mamaliga facuta din malai cernut prin ciorapi de nylon, prindeau in total cam jumatate din ce prindeam eu. Asta pana le-am dat si lor reteta. Dupa ani, mi se pare un gest de "altruism" sa impartasesc secretul si altor iubitori de balti. Marele secret este ca aceasta momeala nu este altceva decat aluat de cozonac nedospit. Faina, ou, putin ulei, putin colorant, putina vanilie , un strop de rom si putin zahar bine framantate dau un rezultat incredibil. Incercasem eu cate ceva ingrediente din acestea in mamaliga pentru carlig dar nu prea iesea din cauza zaharului care muia compozitia.
Traditie vs tehnologizare
De mai multi ani asistam la prezenta pe piata a tot felul de nade si momeli- rezultat al unei adevarate industrii- si la tot felul de sortimente prezentate de catre mari pescari in revistele si emisiunile de profil. In nebunia care ne-a cuprins, am uitat de nadele si momelile stramosesti care dau de multe ori rezultate superioare "minunatiilor" din pungile frumos colorate. Cu toate ca folosesc uneori nadele "speciale pentru...." nu m-am modernizat in asemenea masura incat sa nu mai folosesc secretele bunicilor. Multa reclama, ambalaje atragatoare si asigurarile fabricantilor cum ca... nu se ridica mereu la nivelul reclamei. Prezenta crevetilor, sepiilor, crabilor, icrelor de somon, etc. in nadele comercializate nu vad cum ar putea impresiona pestii din apele noastre curgatoare care se afla la sute sau mii de kilometri de vietatile ce sunt specifice apelor sarate. Nu fac antireclama nadelor cu pricina. Orice pescar poate sa foloseasca ce nade si momeli doreste. Nu fac altceva decat sa-mi exprim convingerile capatate dupa ani multi de pescuit.
