Pescarii isteti gasesc intotdeauna solutii pe malul apei, insa pentru a avea rezultate trebuie sa-si faca si temele la modul cel mai serios. Aceasta inseamna un echipament bine intretinut, chiar daca nu este vreo culme a tehnologiei, si, poate cel mai important, sa aiba intotdeauna cea mai buna momeala pe care o are la indemana. Daca cineva v-ar spune ca una dintre cele mai apreciate momeli se afla chiar sub nasul dvs. si mai este si gratis l-ati crede? Aveti nevoie doar de o lanterna si de ceva rabdare. Lanterna pentru a va permite sa localizati “prada” pe intuneric iar rabdare pentru a putea astepta pana cand prima ploita va umezi betoanele din jurul blocului… Ati ghicit! Este vorba de rame, si nu oricare, ci vestitele “rame de roua”, ce pot atinge dimensiuni asemanatoare ramelor serpesti, atat doar ca nu sunt nici pe departe la fel de rezistente. Insa ce mai conteaza? Prea multi crapi si mai ales somni s-au prins la astfel de taratoare pentru a nu le lua in seama.

Procedeul de “recoltare” este unul deosebit de simplu si incepe, ca si in cazul pescuitului, cu localizarea – pe sub gardurile verzi din preajma blocurilor sau pe orice suprafata cu iarba din parcurile orasului. Mai e nevoie sa spunem ca la tara aceste probleme nu exista? Nu cred…

Ok, este perioada in care ramele “nuntesc” si isi scot capatana afara din pamant odata cu primele picaturi ce ating pamantul. Cu cat e mai cald afara, cu atat mai bine pentru ca, desi traiesc in pamant, sunt mari iubitoare de caldura. Dar pe cat de mari sunt, pe atat de repede se retrag inapoi in gaura de unde au iesit… singura solutie este sa va apropiati cat mai incet de ele, pe cat posibil sa evitati vibratiile puternice (pasi apasati, miscari bruste etc.) si, cu o miscare rapida si sigura sa le prindeti intre index si degetul mare, cat mai aproape de intrarea in “vizuina”. La inceput reactia ramei este de retragere si va incerca energic sa se ascunda, insa daca staruim in retinerea acesteia in cateva secunde va renunta la orice speranta de scapare si va inceta sa fie indaratnica. Acum e momentul sa o extrageti incet, cu o miscare continua, din ascunzatoare. Tragi inainte ca rama sa cedeze? Nicio problema - vei ramane doar cu un fragment din ea… doar ca, daca nu-l folosesti a doua zi, n-ai facut nici o afacere.

Operatiunea se poate repeta pana cand consideri ca ai strans destule rame, ai terminat vietatile din raza de actiune sau ai inceput sa te simti stingherit de intrebarile vecinilor sau locatarilor care vor crede ca ai innebunit. Acum ai insa momeala proaspata si, culmea - gratis! Asta-i tot ce mai conteaza. Aa! Era sa uit… incercati sa fiti cat mai delicati cu micile taratoare si nu le strangeti prea tare intre degete atunci cand le apucati, asta doar daca nu doriti cumva sa moara in urmatoarele ore… O suta–doua de astfel de rame pot trai relaxate chiar si o luna intr-o galeata cu capac etans perforat la suprafata, umpluta cu pamant din zona de unde le-ati extras, cu conditia sa le controlati la cateva zile si sa le indepartati pe cele care au murit sau nu arata prea incurajator. Nu disperati, muribundele, precum si “mortaciunile” sunt ideale pentru a fi transformate in fragmente (cu ajutorul foarfecului) si pentru a fi adaugate in nada cerealiera pe care o folositi la pescuit. In Occident, o cutie cu 12 astfel de rame (Canadian Nightcrawler), crescute in laborator tocmai in Canada si livrate in cutii din polistiren expandat costa 3-5 euro… Cumpara cineva? Ma gandeam eu… Asa ca nu ratati ocazia! Odata cu venirea verii, fenomenul dispare si nu le veti mai gasi decat ocazional, ratacite pe trotuare imediat dupa o ploaie zdravana. Doar ca atunci n-o sa fie prea… vii.