Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Nade si momeli -> Dip din suc de fructe

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Vineri 14:17
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Sambata: min:°C, max:°C
Duminica: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Dip din suc de fructe


Legio, 30 11 2008
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Desi unii dintre noi inca nu si-au scos lansetele de la naftalina, majoritatea craparilor nu a mai rabdat autoexilarea si a luat cu asalt malurile lacurilor.
Chiar daca vremea inca pune probleme atunci cand vine vorba de innoptat in cort, parca e oricum mai bine decat la sfarsitul lui noiembrie… Zilele incep sa se mareasca, aerul nu mai miroase a iarna si, parca odata cu mugurii copacilor, renasc si sperantele la marea captura.


Boilies deshidratat in camara
Nu vom vorbi despre cum se pot pacali crapii capitali, acum cand inca apa mai pastreaza ceva din asprimea ghetii ci despre cum am putea face ca numarul trasaturilor sa creasca.
Cei care folosesc porumb au viata ceva mai usoara, acesta fiind probabil cel mai bun prieten al crapului, acum - poate mai mult ca oricand - adeverindu-se vorba aceea care spune ca tot ce naste din icra – cucuruz mananca, povara cazand pe umerii pescarilor care nu concep pescuitul la crap altfel decat cu boilies.
Cine crede ca boiliesul este solutia tuturor problemelor se inseala amarnic! Daca va mai aduceti aminte, boiliesurile sunt de multe feluri, fiecare fiind conceput pentru o situatie anume, asa ca inainte de a da buzna in camara dupa rezervele de boiliesuri puse la pastrat in toamna, incercati sa concretizati mai intai ce anume se asteapta de la partida respectiva.
Cum pe tema asta se poate discuta pana ne creste barba, haideti sa lucram impreuna la un scenariu care - cel putin teoretic - se poate aplica pe mai toate apele statatoare din zona noastra.

Nadire usoara si ceva pop-up
Sa spunem ca avem in fata un lac de ses, cu adancimi relativ constante si cu o populatie destul de bine reprezentata de crap. Va veti intreba de ce mai avem nevoie de alte artificii atunci cand este destul peste in garla. Pai avem!
Treaba asta se intampla bine-nteles doar cu conditia sa va doriti sa prindeti macar cu un peste in plus fata de ceilalti pescari aflati pe balta. Presupunand ca ati localizat pestele corect, cautand locurile promitatoare din partea cu apa mai mica a lacului, undeva intr-o zona care primeste lumina de la soare pe tot parcursul zilei, ne trezim ca avem lansetele gata de a fi aruncate pe pozitii, insa nada lipseste cu desavarsire.
Inteligent ar fi, dupa parerea mea, sa nu ne grabim cu naditul, pentru ca acum pestele nu se hraneste frenetic, insa dupa jumatate de ora fara trasaturi ar cam fi cazul sa luam in calcul si nadirea locului de pescuit.
|n ideea ca pe carlige se folosesc momeli de alternanta, de genul pop-up-urilor, eu as incerca sa fac o nadire concentrata, oarecum neinsemnata din punct de vedere cantitativ, cu boilies de mici dimensiuni.
|nsa nu orice fel de boilies! Acum, mai mult ca oricand, as apela la sacul de bilute de 14 mm, facute din mix pe baza de seminte de pasarele, dintr-un mix grosier ca textura insa usor digerabil, cu o structura indeajuns de poroasa incat sa-mi garanteze un timp de reactie rapid in ceea ce priveste eliberarea substantelor inglobate in nada.

Operatiunea “Laurul”

De fapt aici voiam sa ajung – in momentul in care am ales strategia de nadire si mai ales tactica de interceptare a pestelui, totul ar trebui sa mearga ca pe roate. Cei care au mai trecut prin astfel de situatii au observat cu siguranta ca, la inceput de sezon, folosind o astfel de abordare, bilele deshidratate cu care se nadeste intarzie sa isi faca datoria dupa prima jumatate de zi, primele trasaturi facandu-si aparitia abia dupa 8-10 ore de la crearea patului de nada, si asta cu conditia ca pescarul sa reuseasca sa se stapaneasca atunci cand vine vorba de darnicia cu care arunca nada in garla.
|n astfel de situatii eu as folosi un mic artificiu “furat” de la o echipa din Bucuresti, aflata la un antrenament pentru una dintre cele mai titrate competitii desfasurate in fiecare primavara. Acestia foloseau pentru nadire bile de tip birdfood dipuite in… concentrat de suc!

La inceput am crezut ca e o gluma proasta, menita sa-mi tempereze elanul cu care ii bombardam cu intrebari, insa spre seara, dupa ce am vazut respectivele bile facandu-si treaba, am asistat inmarmurit la prepararea urmatoarei sarje de nada ce urma a fi folosita in a doua jumatate a partidei de trei zile.

 

 

Procedeul era pe cat de simplu pe atat de eficace si consta in folosirea unei galeti cu capac ermetic, in care se rasturnau cateva kilograme de bile deshidratate, ramase din toamna, peste care se turna o cantitate mai mica sau mai mare de sirop concentrat de fructe marca “Laurul” urmand ca timp de cateva ore respectivele bile sa fie amestecate la anumite intervale de timp.
Raportul dintre cantitatea de bile folosita si volumul de concentrat de suc era unul total variabil, acesta fiind in functie de stadiul de deshidratare al bilelor si de raspunsul primit din partea pestilor, folosindu-se bile mai agresiv parfumate atunci cand pestii mancau frenetic si bile abia “reactivate” cu putin sirop atunci cand pestii nu se hraneau cu convingere.
Am incercat de cateva ori si acasa artificiul acesta - folosind sirop de fructe cu aceeasi aroma ca si cea folosita in mix - si inclin sa cred ca a existat o diferenta fata de folosirea bilelor nedipuite.
La un moment dat am abandonat aceasta practica, nu pentru ca nu m-ar fi convins de eficacitatea ei, ci mai mult din cauza faptului ca de cele mai multe ori terminam sticla de sirop inainte de a o turna pe boilies, concentratele Laurul fiind pe vremea raposatului un produs care se vindea de sub tejghea, intiparindu-se definitiv in mintea mea de nostalgic al copilariei, toate acestea daunand kilogramelor pe care cu mandrie le detin.

Rehidratarea bilelor – jumatate de succes
Scepticii nu pot decat sa ramana neclintiti in convingerea ca toate cele de mai sus nu sunt decat vorbe goale si sa foloseasca in continuare bilele nehidratate, insa cred eu ca ar face o miscare destul de inteligenta atunci cand vor incepe sa isi puna intrebari.
Rehidratarea nadelor pastrate prin deshidratare reprezinta in opinia mea jumatate din reteta succesului in pescuitul viteza. Din ciclul “muieti-s posmagii”, haideti sa ne imaginam ca nici noua nu ne-ar placea ca abia treziti din somn sa ne pomenim bantuind prin bucatarie lihniti de foame si sa nu gasim altceva decat un codru de paine uscata, mirosind vag a “ceva” cu care a fost candva unsa, spre bucuria matelor.
Daca in schimb o persoana binevoitoare s-ar trezi inaintea noastra si ar inmuia acea bucata de paine intr-un castron cu lapte fierbinte si i-ar pune deasupra si o lingura de miere proaspata, cu siguranta ca vom fi dispusi sa luam in calcul oferta...
Cam asa sta treaba si in cazul nadelor deshidratate. Daca ne vom incapatana sa pescuim cu ele fara a le dipui in prealabil ne vom pune singuri bete-n roate, prelungindu-ne timpii de raspuns din partea pestilor, fiind siliti sa luam o pauza pana cand componentele din momeala respectiva se vor rehidrata, activandu-si inca o data proprietatile nutritive si atractante.

Rapid, ieftin si eficient pentru mofturosi
Desigur, chestia asta cu siropul nu este o regula de aur. Mai bun decat concentratul de fructe ar fi fost un flacon de CSL de buna calitate sau, de ce nu, un dip specializat, bogat in aminoacizi si proteine predigerate.
Toate acestea, in afara de faptul ca nu se gasesc pe toate drumurile, mai au si dezavantajul ca nu sunt tocmai ieftine. Ideea e ca artificiul din “Operatiunea Laurul” este unul la indemana, relativ putin costisitor, atat din punct de vedere financiar cat si din perspectiva disponibilitatii pe piata, reusind sa se impuna - cred eu - ca principala solutie de compromis pentru o partida rapida, in care ne adresam pestilor mofturosi.
Bine-nteles ca in caz de maxima urgenta rehidratarea nadelor se poate face si cu apa din lac, aceasta metoda fiind folosita mai ales in cazul pescuitului la crap mare, deosebit de suspicios la nadele prea stridente, insa eu unul raman ferm convins ca semnalul emis in apa de aromele si indulcitorii continuti in acest gen de sirop sunt o carte castigatoare.
Beneficiem de putina “galagie” la nivel gustativ, de o solubilitate excelenta in apa, fapt ce duce la o emisie rapida a semnalelor de hranire… asa ca, de ce nu?

 


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului