Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Stiluri de pescuit -> Iarna nu-i ca vara

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Miercuri 17:42
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Joi: min:°C, max:°C
Vineri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Iarna nu-i ca vara


de Lucian Radulescu , 25 02 2011
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

“Nu vrei sa facem o poza cu un crap pe zapada?” il intreb pe Catalin, partenerul de pescuit de la ultimele mele partide din noiembrie. “Hai ca vine si Radu. Si astia au anuntat la meteo ca ninge“. Entuziasmul meu era oarecum de inteles; la partida desfasurata cu o saptamana inainte, pe frig si apa extrem de rece, avusesem sase crapi pe saltea, dintre care doi mai rasariti, de 9,5 si 10,5 kg.

Dupa ce pescuisem in majoritatea sezonului undeva la coada lacului, pe doua vaduri care produceau constant, odata cu sosirea sezonului rece am abordat zonele de la deversor, unde apa era mai adanca si, in consecinta, oferea pestelui o oarecare stabilitate termica fata de zonele cu apa mica, altadata foarte productive. Rezultatele nu s-au lasat asteptate, zona producand capturi echivalente numeric cu cele din primavara. In plus, media de greutate era mai ridicata fata de perioada calda. Cu patru crapi peste 10 kg eram foarte multumiti, mai ales ca majoritatea exemplarelor din iaz aveau undeva intre 5 si 7 kg. De data asta simteam ca e ceva special, in cursul zilei ninsese iar prognoza meteo anunta ninsoare in continuare si temperaturi de -3 grade Celsius. Nu fusesem niciodata pe zapada la pescuit de crap, dar asta facea ca partida care urma sa fie o provocare pentru noi. Cand am ajuns pe iaz vantul sufla necrutator dinspre deversor, asa ca am inceput partida cu un paharel de palinca ca sa-mi dezmortesc mainile care imi inghetasera. Iazul parea neschimbat fata de sapatamana care trecuse, insa zapada si vantul rece ca gheata incepusera sa-mi afecteze putin moralul. Urma sa pescuim 12 ore, pana dimineata. Partidele noastre nu fusesera niciodata mai lungi pe acest iaz si nu pescuiseram niciodata ziua. Incercase un prieten in noiembrie, dar fara rezultate.

Lansari la punct fix
Am inceput sa ne montam lansetele cu o viteza mai mare decat in mod obisnuit deoarece, cu toate ca ar mai fi trebuit sa dureze doua ore pana la lasarea intunericului, o ceata deasa ameninta sa puna stapanire pe lac. Vizibilitatea era foarte redusa, ceea ce ar fi putut duce la o partida ratata. Felul in care pescuiam pe apa rece era total diferit fata de partidele din vara. Acum aveam nevoie de lansare la punct fix pe anumite locuri, unde crapii se regrupasera pentru sezonul rece. Cateodata lansam de 2-3 ori din cauza ca montura nu ateriza exact pe locul cu pricina... Sau mi se parea ca nu s-a asezat cum trebuie. Locul si prezentarea monturii in apa trebuiau sa fie perfecte si noi stiam asta de la partidele anterioare. Nu exista marja de eroare; de obicei, lanseta a carei montura ateriza un metru mai in fata de locul fierbinte, nu producea nimic toata noaptea. Langa deversor nu erau decat doua locuri unde aveai prezentari atunci cand temperatura scadea sub 0 grade, si acolo incercam sa plasam monturile. Am inghesuit patru lansete pe locurile fierbinti iar restul le-am aruncat in fata, pe canalul colector al lacului, de unde mai ciupeam ceva, de regula mai mic si mai rar. Nadirea am facut-o direct de pe mal din mana; am mers langa deversor si am aruncat cateva solubile la fiecare montura, urmand ca pentru betele aruncate in fata sa nadim tot cu solubile, dar de data aceasta cu bastonul de nadire.

Bipuri in miez de noapte
Ceata a lasat loc unui cer senin plin de stele iar noi ne-am pus la povestit, cu toate ca frigul de afara devenea din ce in ce mai patrunzator. Ce-i drept, ne mai ajuta cate un paharel de palinca, ce avea rolul bine definit de a incalzi “atmosfera”.
De obicei aveam prezentari dupa cateva ore, asa ca asteptam inca sunetul statiei cand in lumina unui unui bec de la casa de pe malul opus am observat ceva ciudat pe apa. In fata noastra, cam pe la mijlocul distantei fata de malul opus, era ceva care plutea pe apa. Parea... gheata. Radu dormea, iar eu si Catalin ne uitam uimiti spre stratul ce se contura in intuneric si ne intrebam de ce nu ingheata de la mal. Curand, pojghita isi marise suprafata considerabil si se pornise catre mal, cu toate ca vantul nu sufla deloc. Curios era faptul ca locul de unde pornise ramasese liber. La un moment dat auzim un bip la o lanseta... si inca unul... apoi la alta lanseta... Gheata ajunsese in dreptul firelor, asa ca am decis sa ridicam putin betele, astfel incat firele sa treaca peste masa compacta de gheata. “Bine ca spre deversor nu e gheata deloc” ne bucuram noi, asa ca ne hotaram sa mergem in masini si sa tragem un pui de somn. Am adormit bustean... Parca prin vis mai auzeam in statie cate un bip sporadic. O fi de la gheata, ma gandeam, intorcandu-ma pe partea cealalta.

Adio poze
Pe la ora trei, oarecum ingrijorat ca nu avusesem nici o trasatura, m-am trezit, mi-am aprins o tigara si am iesit afara. Prapad... Nu-mi venea sa cred, tot iazul era acoperit cu gheata. “Cum e posibil sa inghete asa in doar cateva ore“ l-am intrebat retoric pe Catalin, care se uita si el cu gura cascata spre iaz. Plin de naduf am aruncat tigara si am plecat inapoi in masina sa ma culc. “Adio poze cu crapi pe zapada, degeaba am indurat frigul“ incercam eu sa ma impac cu gandul ca am ratat o partida in care imi pusesem atatea sperante. Dimineata ne-a gasit oarecum voiosi;
peisajul se schimbase radical peste noapte iar firele noastre prinse in gheata ne-au obligat sa facem haz de necaz.”Hai sa facem ceva cu firele astea, ca vine cineva si crede ca suntem nebuni, ca pescuim pe un iaz inghetat“ mi-a zis Catalin foarte amuzat. Am decis sa aruncam cu bolovani in dreptul firelor, ca sa le eliberam. Intre timp, mi-am tras cizmele si am intrat cu coada de la minciog in apa, incercand sa mai sparg din gheata care avea cam 2 cm grosime. Din pacate, nu ajungeam la locul unde firele intrau in apa. Catalin reusise insa sa elibereze doua fire cu ajutorul bolovanilor.

Gheata nu ia fir de pe tambur
In timp ce ma chinuiam sa recuperez o montura pe sub gheata, aud un bip la lanseta din dreapta, a carui fir fusese eliberat recent. Ma uit la swinger si vad ca sta lipit de lanseta. “Gheata care se lasa” gandesc, cand deodata vad cum tamburul incepe sa se invarta nefiresc de repede. “Gheata nu ia fir… am peste!” strig catre Catalin. Am ridicat putin lanseta si am tras usor, dar firul se freca de gheata, iesea din apa printr-o spartura de 20-30 cm diametru, asa ca am pus inapoi lanseta pe suport si m-am dus dupa bolovani. Intr-o clipita aruncam ca disperatii cu bolovani, incercand sa facem un culoar in apa, de la fir inspre mal, unde sparsesem gheata cu coada minciogului. Cand am reusit sa eliberam cat de cat locul, am pus mana pe lanseta, insa mi se parea ca nu mai am peste. In timp ce recuperam mi-am dat seama ca pestele venea spre mine, dar schimbase si pozitia firului, iar acum acesta se blocase undeva la 9-10 m de mal. Am inceput o lupta a nervilor cu sloiurile de gheata si cu crapul ce se trezise la viata si incepuse sa ia din nou fir intr-un ritm alert. Dupa alti cativa bolovani aruncati prin gheata si cateva sprinturi ale crapului, care nu stia ca venise iarna si ca ar trebui sa se miste mai lent. L-am adus in cele din urma in zona malului si, printre sloiurile de gheata, l-am pus in minciog. “Esteee!“ a strigat Catalin, in vreme ce Radu iesea din masina cu ochii carpiti de somn. Priveam cu totii un crap oglinda de vreo sase kilograme, ce statea in minciog alaturi de tot atatea kilograme de gheata. Parea neverosimil si totusi pestele asta se incapatanase sa ma astepte cuminte toata noaptea, prins sub gheata, ca sa-mi ofere un drill de neuitat. L-am eliberat rapid dupa cateva imortalizari cu aparatul foto. A plecat cu miscari rapide pe sub gheata, spre culcusul din adancuri, promitandu-si probabil ca nu mai pune gura pe bile pana la primavara. Cine stie insa... pestii au memorie scurta!


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului