Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Stiluri de pescuit -> Din tainele unui loc de pescuit

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Miercuri 17:43
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Joi: min:°C, max:°C
Vineri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Din tainele unui loc de pescuit


Ioan Sirghe- Membru fondator al Asociaţiei, 25 02 2011
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Mreana, 2010

Cteno, 2009

S-o luam cu inceputul, adica sa pornim in cautarea locului de pescuit, locul de o vara, altul decit cele cunoscute si recunoscute. Locuri de pescuit pe Prut, locuri bune, exista si sunt chiar mai numeroase decit si-ar inchipui unii, dar foarte important este ca locul de pescuit sa se potriveasca cu pescarul. De cele mai multe ori nu exista potrivire perfecta, insa aici, in anumite limite, poate interveni pescarul.

Pentru inceput pornesc in cautarea acelui loc caruia imi place sa-i spun locul de o vara. Cum nici spinningul nu mi-e chiar „un grai strain”, consider ca cel mai bine e sa bat malurile Prutului cu o lanseta de spinning si o cutie de naluci. Las deoparte ca astfel de perindari mi-au adus nu o data surprize placute, important acum e sa va spun cum am pornit in cautarea locului de crap. Aceasta cautare are loc de obicei toamna tirziu, cu menţiunea ca inundaţia de primavara poate schimba totul. Imi asum insa riscul, mai ales ca in prohibitie nu stim daca vom avea permisiunea de a merge „la stiuca” pe Prut, si aici sa nu va inchipuiti altceva decât ca „marea captura” din prohibiţie, pentru mine, este locul de pescuit de o vara. Dar, daca la stiuca nu se poate, trebuie sa ma mulţumesc cu jig-uitul din toamna. Profit de faptul ca toamna târziu apa este scazuta, iar unele obstacole submerse sunt acum vizibile. Ceea ce ma intereseaza este sa gasesc locuri situate in apropierea malului, locuri in care nadirea sa fie posibila cu bulgari aruncaţi din mâna. Caut copaci cazuţi in apa in combinaţie cu praguri. Agaţaturi cât mai multe, insa si doua locuri abordabile, locuri nu mai mari de 4 metri patraţi, in care daca plasez montura sa o mai pot recupera. Prefer malul inalt, „faleza” daca se poate, adica mal vertical cu inalţimea intre 1 si 2 metri (daca e mai inalt va trebui sa fac trepte, desi e de preferat sa nu fac trepte). Prefer ca deschiderea spre apa sa permita pescuitul cu doar doua lansete. Toate acestea ma pot scapa de alţi cautatori de locuri bune, nu zic ca nu gasesc urme care atesta prezenţa si a altor pescari acolo, insa pentru mine e important ca nu insista. Acum, ca v-am spus toate astea, sa nu va inchipuiţi cumva ca as fi masochist. Nu vreau decit sa gasesc locul liber si a doua oara cind merg la pescuit, si a N-a oara, ca doar v-am spus ca va fi locul meu de pescuit de o vara.

Sondarea locului
Dupa prohibiţie pot incepe pescuitul. Sondez din nou locul, si pentru asta sint foarte bune cirligele de „sacrificiu”, adica acele cirlige de anul trecut, unele poate inca bune. Eu nu arunc aceste cirlige, le pastrez pentru „prietenii” ad-hoc pe care ii cunoasteţi si care invariabil mai cer si cirlige. In plus, pe un loc necunoscut, pescuitul de control se desfasoara cu astfel de cirlige. Sondarea apei numai cu plumbul poate sa nu dezvaluie intotdeauna agaţaturile existente. (Daca urmariţi cum lucreaza montura cu boabe de porumb pe firul de par veţi inţelege ca trecerea firului de par peste o creanga scufundata insemna agaţare sigura). In concluzie, cunoasterea costa si ma refer aici la cunoasterea fundului apei, care costa plumbi, cirlige, carabine si mai ales, poate cel mai important cost, timp pierdut.

Sa revenim la toamna lui 2010. Dupa citeva partide nereusite pe un loc am hotarit sa revin acolo unde pescuiam in 2006. Cam asa arata locul in 2005 iar inundaţiile ulterioare nu au luat chiar toate cioatele de acolo. Regret ca nu am alte poze, altceva nu am prins atunci acolo, iar ceea ce nu se vede in fotografie este ca am dat si cu jiguri, fara alte rezultate decit ceva agaţari ale nalucii.

In septembrie 2010 locul nu mai era la fel, Prutul luase cam 4-5 metri din mal. Locul unde stateam in 2005 (cind am facut fotografia) era sub apa. Apa era inca crescuta, asa ca nu se vedea daca mai exista agaţatura. Exista insa o domolire a curentului, semn ca acolo era ceva, iar la prima aruncare spre locul cu pricina am lasat prima montura. Nu va spun cite am lasat pina am gasit loc intre cioate, important e ca am gasit.

Malul era insa greu abordabil (spre inabordabil), asa ca a fost nevoie de citeva mici adaptari. Pentru inceput mi-am creat un spaţiu liber de circa 4 metri laţime la malul Prutului si cam tot atita de la mal spre liziera. Am inlaturat rugii de mure in care m-as fi putut impiedica si mai ales vreascurile, care ar fi trosnit sub picioare la orice pas facut. A fost nevoie sa fac si trepte spre apa.
Am stabilit locul lansetelor, locul minciogului si locul unde voi sta in asteptarea trasaturilor.
Daca priviţi ultima imagine, s-ar putea sa remarcati o amenajare pe care eu o consider potrivita pentru pescarii care bat acelasi loc, in asteptarea crapului trofeu. Trasaturile rare, cumulate cu poziţia optima pentru o intepatura prompta fac din pescuitul la crap o treaba obositoare. Daca luam in consideraţie ca pentru captura trofeu trebuie batut acelasi loc citeva zile la rind (astfel se poate asigura o nadire buna a locului) scaunul rabatabil al pescarului devine un chin. Aici mai fac o paranteza si va spun ca locul meu de o vara trebuie sa fie cit de cit departe de orice drum de acces cu masina, iar cei care merg la pescuit si cara de doua ori de la portbagaj nu vor ajunge pe acolo. Las masina la circa 500 metri, distanţa pe care o parcurg cu rucsacul in spate, iar drumul trece prin lastarisul lizierei Prutului.
De ciţiva ani imi construiesc un scaun direct pe malul apei, operaţie ce nu necesita mai mult de 30 minute, iar apoi imi trebuie zilnic circa un minut pentru asamblare. Utilizez crengi de copac, taiate si asamblate ca in figura, batute in pamint si rigidizate prin legare cu sirma si cu diagonale de lemn. Singura parte de carat in rucsac este o bucata de pinza, rezistenta, taiata si cusuta ca in figura. Dimensiunile se vor adapta in funcţie de gabaritul pescarului, iar grosimea crengilor dupa esenţa lemnului folosit.

Sint sigur ca deja aţi remarcat poziţia verticala a lansetelor. Distanţa la care se afla scaunul de lansete o aleg astfel incit sa nu stau toata ziua “privind cerul”. Intr-un articol viitor va voi povesti si despre suporţii in care imi pun lansetele, despre avertizori si alte amanunte care fac din “locul meu de o vara” un loc suficient de adaptat pentru marea captura.






Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului