Numai cine nu a fost niciodata in Delta Dunarii nu stie ca pentru noi, pescarii, toate vacantele sunt adevarate aventuri. Am constatat pe propria piele - dar si din spusele altora - ca prima iesire in Delta duce la "infectarea" cu microbii numiti "canale, ghioluri, japse, stiuci si intinderi nesfarsite de stuf si apa".

Urmeaza numeroase aventuri dupa aceasta, pe masura ce strabatem alte si alte zone.

 

O primavara cu gheata

Extraordinar mi se pare ca aventurile nu seamana intre ele, chiar daca mergem de mai multe ori in acelasi loc. Turistii calatoresc in Delta, fac poze, mananca fiecare cate o apa de Dunare cu mult peste numita "ciorba" si revin la casele lor, laudand peisajul si plangandu-se de tantari.

Pescarii? Ei bine, cand vine vorba de pescari... e cu totul alta "ciorba de peste"! Daca la inceput isi aleg timpul si anotimpul in care sa nu-i ploua si sa nu-i bata soarele in cap, pe masura ce numarul vacantelor creste, pescarii cauta pestele in afara sezonului de turism.

Asa se face ca intr-un martie cu ger naprasnic ma gaseam la Sulina, plimbandu-ma pe cheiul inghetat si intrebandu-ma cine m-a pus sa plec de la caldurica de acasa. Norocul a fost ca eram gazduit de capitanul portului, in casa caruia duduiau sobele. Dar a durat o singura noapte. De a doua zi, m-am aruncat in vijelia de afara, dat pe mana unui localnic cu care imparteam lotca trasa de o salupa.

Lacrimile inghetau instantaneu datorita frigului si vitezei salupei. Cat a durat drumul, m-a framantat intrebarea daca pescuitul este calvar sau placere. Dupa o ora, salupa ne-a lasat, Danilo a luat vaslele si in nici 20 de minute am debarcat pe un mal de beton al unei foste crescatorii de peste. Abia acolo am reusit sa-l privesc atent pe Danilo.

 

Creatura Deltei

De inaltime medie, blond, cu ochi albastri, cu umerii cat dulapul si palmele cat lopata, Danilo s-a prezentat cap-coada. Avea 22 de ani, fusese olimpic la canoe, dar se lasase, si era angajat la capitanie pe post de "bun la toate". Figura zambitoare si privirea deschisa au facut sa-i devin imediat prieten.

Ne-am "cazat" intr-o incapere mica din beton, in care trona un butoi pe post de soba, strajuit de doua paturi suprapuse, cu un fel de asternuturi care nu mai vazusera apa de la potopul lui Noe. Noroc ca dormeam imbracati! Danilo a aprins o lampa de petrol, dar care in lipsa de "gaz" functiona cu motorina, dupa care s-a apucat sa faca focul. "De unde lemne?", am intrebat dupa ce vazusem ca nu era urma de copacel pe o raza de kilometri.

Ei bine, atunci a rostit Danilo celebra intrebare pe care am repetat-o de mii de ori in situatii dificile: "Bagati in seama toate prostiile?". A iesit si a revenit dupa 10-15 minute cu un brat urias de lemne! Usi, porti si cercevele de-a valma au alimentat focul din butoi. (Totul devenise o paragina pe acolo dupa '90, asa cum paragina a devenit fabrica de conserve si Sulina insasi).

 

Despartire

A venit salupa, ne-a remorcat la Sulina, mi-am adunat bagajul si dupa ce am multumit gazdelor pentru tot, am plecat la debarcader, insotit de Danilo. Cu lacrimi in ochi, de data asta nu din cauza gerului, ne-am imbratisat si l-am intrebat: "Oare ne vom mai vedea vreodata?". Raspunsul lui Danilo, pe care il banuiam, a venit imediat : "Bagati in seama toate prostiile?".

Le-am bagat, Danilo, le-am bagat, si dupa multi ani ocupi un loc de cinste in "panoplia" prietenilor mei, chiar daca nu am mai fost niciodata in Sulina.

 

Probleme cu organul

Vacanta aceea a avut o continuare hazlie! Dupa cum ziceam, nu am pastrat stiuci. Oricum aveau un gust groaznic de bradis putred. Dar, din stiucile mancate, am zvantat doua capete de stiuca de 4 si 5 kg, pe care le-am facut trofee. In dealul Tulcei, m-a oprit "organul". 

”Buna ziua.... Actele la control”. I le-am dat, s-a uitat si m-a intrebat:

”Aveti peste?

Nu, nu am.

Pot sa verific?

Da.

A rascolit el ce a rascolit si a dat de cele doua capete.

Dar astea ce sunt?

Trofee. Le duc acasa sa le "impaiez".

Bine, asta am inteles-o... dar unde sunt corpurile?

I-am explicat organului de cateva ori ca le-am mancat, dar el insista sa marturisesc unde sunt corpurile! Tot drumul pana acasa am ras copios repetand intrebarea organului si raspunzand cu cea a lui Danilo: “Bagati in seama toate prostiile?”.