Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Reportaje -> Stiucile lui Attila

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Marti 00:23
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Miercuri: min:°C, max:°C
Joi: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Stiucile lui Attila


Legio, 22 12 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Dupa ce mai bine de 3 saptamani am cautat in zadar o cazare sigura si o oferta concreta de pret, ne-am luat inima-n dinti si lansetele sub brat si am pornit in cautarea stiucilor lui Attila! Locatia aleasa a fost “Delta Tisei”, de fapt un vast complex de canale, lacuri si ecluze, creat in intregime de mana omului, gandit mai mult ca un lac de acumulare-tampon impotriva viiturilor. Lacul Tisa (Tisza-To in limbaj local) s-a transformat in timp intr-un adevarat paradis pentru pasari sI, mai ales, pentru pesti.
Un labirint de stuf peste 2 metri de apa
Odata ajunsi in Tiszafured – principalul oras de pe malurile lacului Tisa - ne-ndragostim cu totii iremediabil de Zoli, singurul dealtfel dintre noi toti care stia ungureste. |n afara de “ok” si de “euro”, gazdele noastre pareau ca inteleg engleza doar cu urechea stanga, iar de vorbit nu cred ca mai incapea vorba… Uite-asa, puiul de dac cu radacini in Campia Panonica ne gaseste cazare, masa, ba chiar arvuneste si o barca pentru ziua ce va sa vina. Sa ne traiesti Zoltan! Meriti o palinca – astazi e randul tau s-o dai…
A doua zi, ceata se agata de varfurile lansetelor noastre, asteptand cuminti sa ne vina randul la vizarea permiselor de pescuit. Acolo totul e simplu. Vrei barca - tre’ sa-ti iei permis. Vrei permis – are orice debarcader, si slava cerului, sunt destule!
E aproape 8 si deja suntem plecati de la baza, incercand sa deslusim prin ceata groasa drumul catre locurile unde speram sa prindem cateva stiuci frumoase. Si uite-asa, din lac se iese la prima pe stanga, apoi pedalezi pana nu mai stii incotro s-o apuci si te trezesti ca din canalul pe care tocmai intrasesi dai buzna in ditamai ghiolul, care la randu-i e presarat cu multe alte intersectii; m-am pierdut!
Nu si ghidul nostru, care se plimba prin labirintul de stuf si apa ca si cum ar fi in propria sufragerie. In aproximativ o ora intram intr-o incinta despre care ni s-a spus ca are 1,5 m adancime, in care nuferii par a fi la ei acasa, colonizand o fosta padure redusa acum la o adevarata retea de cioate mai mult sau mai putin submerse, pe cat de periculoase pentru barca pe atat de cautate de pesti.
Debut cu irlandeza
Incepem pescuitul la marginea zonei de nuferi, lansand intre doua cioate si un card de pesti ce sar panicati de cine stie ce jivina cu solzi. Ni se spune ca in partea aceea a lacului s-a prins in ultima saptamana o stiuca de peste 11 kile. Sigur ca da… si marmota invelea ciocolata... |ncep pescuitul cu vechea si credincioasa mea Chalenger de 2,4 pe care e montata o mulineta pe care o am de atata timp incat nici firma nu i se mai poate citi. 150 metri de Power Pro de 0.15 la capatul caruia atarna o frumusete de Irlandeza de 16 grame. Prietenii stiu de ce!
Incerc cateva recuperari aproape de substrat, insa lingurita ramane captiva in iarba de pe substrat, la nici 5 secunde dupa ce a atins apa. Scot cativa snopi de vegetatie din garla si realizez ca nu asta e cartea castigatoare.
Ghidul nostru incearca sa-mi sugereze sa mulinez mai repede ca sa nu agat naluca. Ma prefac ca nu-l inteleg si continui sa caut o cale spre succes. Mai pierd zece minute fara sa-mi dau seama ce e de facut, insa nici in ruptul capului nu eram pregatit sa accept ca stiuca ungureasca ar fi atat de atletica incat sa alerge ca apucata dupa cine stie ce tabla care trece in viteza pe langa ea.
In scurt timp realizez ca din cei 1,5 m de apa pe care mi-i promisese gazda 170 de centimetri erau confirmati de lungimea paramei de la ancora, insa in fapt doar vreo doua treimi din toata coloana asta de apa era libera pentru pescuit, restul fiind invadat de vegetatie submersa.
Firul mono pare a fi solutia
Schimb abordarea si incep sa joc naluca pe loc, vertical, incercand sa o mentin cat mai mult in zona pe care o consideram interesanta. La al patrulea lanseu am un atac ratat. Se mai intampla, imi zic… Relansez, insa istoria se repeta si imi dau seama ca ceva nu-i convine cumatrei.
Aprind o tigara si in timpul asta observ cum ghidul nostru a devenit brusc interesat de felul in care joc naluca, asteptandu-se probabil s-o tarai prin apa liniar, fara niciun joc, asa cum fac majoritatea pescarilor pe care i-a plimbat cu barca.
Ma-ntreaba ceva insa ratez discutia – Zoli era prea ocupat cu schimbarea nalucilor ca sa-mi traduca. Scot tamburul cu textil si revin la monofilament, unul care sa poata face fata unui pescui in structuri dense – Gamakatsu Top Caster Fluo de 0.24 mm. La primul lanseu simt deja diferenta in evolutia nalucii, care a devenit mult mai naturala si lipsita de smuciturile date de lipsa elasticitatii multifilamentului. Deja ma simt ca acasa!
Prima cumatra pleca cu tot cu lingurita
Constat ca barca se misca la 3-4 lanseuri catre o noua zona – si-a dat seama ca nu am venit sa admiram batlanii! La marginea unui ochi de apa libera zaresc intr-un cuib de nuferi o frunza incretind oglinda apei. Lansez, si la a doua miscare din incheietura mainii, stiuca inhata oscilanta pe cadere, de jos in sus, sarind din apa asemeni rechinilor albi de pe coastele Australiei. |ntep mai mult instinctiv, deoarece totul s-a petrecut atat de repede incat nu am apucat sa respir… O crosetez printre nuferi si cioate si, in sfarsit, am parte de-o lumanare, langa barca!
Dau s-o prind de ceafa insa sarpele o ia din nou catre adanc. Adi isi revine la viata si incepe: da-i fir, las-o usor… ai grija! Din celalalt capat al barcii se aude Zoli, enervant de calm ca-ntotdeauna : Mai tine-o putin sa te filmez… Ma imbat cu apa rece si cedez tentatiei de a ma imortaliza pentru prima oara pe pelicula cu o stiuca in drill. Pana tehnologia isi face setup-ul, stiuca mai da odata din creasta si pleaca cu naluca cu tot. Bune strune… sa-i dea Doamne-Doamne numa’ bine polonezului aluia care le-a facut. Era mare… enorma! baiguie Adi dezumflat. Avea peste 3 insa ce nu-i pus in barca nu se numara.
Schimb struna si continui lanseurile. Soarele se ridica si sparge aburii ce ne-nconjurau pana de curand. |ntre timp, o marlita poposeste in barca atarnand de capatul firului lui Adi, care incepe sa dea sfaturi: pune un Dolinger, ia uite, eu am prins… si trage-o mai repede prin apa, uite acolo la apa libera.
Ii zambesc amabil insa … nici mort! Cu o marla luata accidental la interceptie nu se face primavara si, mai presus de toate, m-am jurat sa nu mai pun mana pe Dolinger dupa cate mi-a facut.
Transformarea irlandezei in horinca
Raman fidel Irlandezei jucate pe verticala si se pare ca strategia da roade; firul pleaca direct sub nuferi si uite-asa a doua mea sansa de a-mi dobori recordul apare. De data asta nu ma mai intereseaza daca ma filmeaza sau nu cineva, daca cineva insista sa o cuprinda cu minciogul sau daca altcineva a reinceput sa-mi spuna ce sa fac.
O apuc binisor de ceafa si o sui in barca. O estimez intre 2,5 si 3. S-ar putea sa fie noul meu no.1. Imi atrage atentia insa forma pestelui, care in locul unei spinari alungite si frumoase avea o cocoasa garnisita cu ceva cicatrici. S-o fi intalnit in tinerete cu o alta surata ceva mai imbracata.
Deja stiuca aceea de peste 10 de care imi povestea gazdasul nu mai parea atat de utopica. Pana dezgat eu stiuca din ghearele triplei Gamakatsu, Adi mai croseteaza o marlita temperamentala pe care o aduce in barca din fir.
Banuiala mi s-a confirmat: o evolutie liniara pe apa deschisa atrage atentia piticotilor vesnic flamanzi, pe cand o evolutie pe verticala, ingaduita, selecteaza stiucile mai mari.
E trecut deja de pranz, mergem la crasma sa halim ceva si sa luam fetele.
Bine-nteles ca pranzul se prelungeste pana la cina, ajutat de horinca de Zalau si de palinca de la Deva. Nu-i nimic! Mai e si maine o zi.
Jumatate de zi ratata
Duminica dimineata ne suim cu totii in barci – femei, copii si soti - cu chipurile ingrijorate de ceea ce va sa vina: Mami, am agatat lingurita… Mami, vreau pipi! Mami m-am plictisit! Mami… etc. Dati-mi o lama, ca vena am eu!
Hai, ca poate n-o fi dracul chiar atat de negru. Lucrurile nu incep insa atat de promitator deoarece suntem nevoiti sa zabovim intr-un ghiol pana la 11, cand ceata a inceput sa se mai subtieze, indeajuns pentru a putea gasi intrarea in canalul ce duce catre Paradisul {tiucilor. Pe la 12 realizam ca, in compania atator gospodine, am plecat de-acasa fara senvisuri si fara apa, ca de fapt bocancii au fost inlocuiti cu adidasi si ca in loc de sosete de lana capabile sa protejeze o glezna fina impotriva umezelii de pe apa ni se arata o splendoare de Lycra 2 den… {i parca bluzita cu strasuri nu mai e la fel de atragatoare sI, deodata, mult prea subtire si din cale-afara de scurta.
Soarele ne salveaza de vaicarelile pe baza de frig, insa incepe sa scormoneasca prin stomacele. Mergem la crasma sa mancam ceva ca, uite, jumatate de gasca se-ntoarce in Romanica – asa va trebuie daca nu v-ati luat concediu…
Atac lateral de la strabunica
Pe la 4 sunt din nou in barca, de data asta fara Zalau si Deva, insa in compania supernevestei care a trecut la o imbracaminte mult mai adecvata traficului pe canale si japse.
Ne oprim la jumatatea drumului catre padurea scufundata, intr-un golf mare, pe ale carui flancuri tronau doua perdele de nuferi. |n zecile de minute de lumina furate, reusesc sa-mi confirm teoria cu recuperarea rectilinie a oscilantei, prinzand doua marlite, insa cel mai mare castig a fost prietenia dintre propria persoana si motorul Honda de 6 cai.
Ca eveniment notabil merita amintit faptul ca in urma unui atac lateral ma trezesc fara struna si fara lingura. |i spun Oanei ca mi s-a desfacut nodul, neindraznind eu insumi sa cred ca stiuca a fost atat de mare incat a halit 30 de cm de struna plus 10 de lingurita... |nsa capatul firului zgariat imi confirma banuiala. Era Strabunica… Nevestica draga, maine dimineata, vrei-nu vrei, mergem impreuna in oala cu stiuci!
|nainte de a adormi imi fac jumatate din bagaj si-mi verific inca o data echipamentul. Ok – Nani!
Doborarea recordului personal
Noaptea trece de parca nici n-ar fi fost si uite-asa ora 10 ma prinde calare pe situatie, cu inima cat China de bucurie – am gasit de unul singur drumul prin labirintul de japse si canale catre locatia corecta.
Ne intampina insa o vreme rece si umeda, cu vant si mici picaturi de ploaie, si incep sa ma simt vinovat ca mi-am scos consoarta pe apa.
Nu zice nimic, lanseaza in continuare insa mainile i se ascund sub mansete. Doamne-Doamne imi demonstreaza inca o data ca e pescar si scoate pe cer o mandrete de soare!
|ncep atacurile langa cioate si lucrurile capata din nou un sens, dupa ce mai bine de 3 ore am strecurat apa degeaba. Vaslesc catre marginea unei insule de stuf, ce mi-a atras atentia inca din prima zi, fiind o zona in care barca mai mult se catara peste trunchiuri scufundate, incercand sa-si faca in acelasi timp, loc prin padurea de nuferi.
Dupa cateva repozitionari, minunea se intampla si dintr-un tunel de tulpini apare o serpoaica ce inhaleaza Irlandeza ca pe o bombonica, si uite asa tot iadul se dezlantuie!
Nu ai ocazia prea des sa vezi un metru de stiuca executand lumanare dupa lumanare pana cand te trec fiori la gandul ca s-ar putea sa nu ai degetele destul de lungi ca s-o prinzi de ceafa… |n scurt timp stiucanul schimba tactica, incercand de cateva ori sa se agate de ancora, in desele-i evadari sub barca.
Frana made by Tica functioneaza impecabil si ma trezesc la un moment dat intersectandu-mi privirile cu o stiuca de toata frumusetea. |n cateva secunde imi revin din starea de hipnoza si apuc stiucoiul de dupa cap, pentru a-l trage in barca. La ce scafarlie are si la cat am zarit-o de lunga are 7 kg linistit, daca nu mai bine! Deschid cantarul insa acesta se incapataneaza sa nu treaca de 4,7 kg. Repet operatiunea fiind convins ca ceva nu e-n regula, insa verdictul ramane acelasi. Nu-i bai, pe langa faptul ca e cea mai grea stiuca a mea de pana acum, e de departe cea mai lunga stiuca pe care am prins-o!
Sarbatoresc cu o ceasca de ceai si incerc sa realizez de ce nu a trecut de 6 kg desi potential exista… La o inspectie mai atenta, realizez ca am de-a face cu cea mai slabanoaga stiuca pe care am vazut-o vreodata, care pe deasupra, la o palpare superficiala, pare sa fi tinut post negru! Asta e… mi-am atins scopul – sa-mi depasesc recordul la stiuca. Mami, mai pescuim? Nu… hai acasa ca mai avem vreo 700 de km de facut...
Multumesc Tisza-To, multumesc Attila pentru stiucile tale, multumesc Ungaria pentru lectia de civilizatie pe care mi-ai predat-o!


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului