Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Reportaje -> Jurnal de calatorie II

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Marti 00:23
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Miercuri: min:°C, max:°C
Joi: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Jurnal de calatorie II


Stefan Stoica, 22 12 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Un pescar la curtea regelui (II)
Va povesteam in numarul trecut de febra musculara pe care o dobandisem datorita faptului ca nu aveam scaunul tipic pescuitului cu ruba, febra musculara de care cam uitasem cand primul crap agatat de inotatoarea anala a inceput sa isi faca de cap tragand de elastic ca nebunul, tremurandu-mi chilotii de numa, numa. E distractie, e balet, e adrenalina pura, insa dupa cum voi afla de la concurenti si din revistele de specialitate, “foul hooked fish”, in traducere libera pesti agatati de corp, sunt un pericol in concurs datorita drillului prelungit, pestele “stricand vadul”.
In baltile de dimensiuni mici, locurile pe care le nadesti sunt destul de aproape unele de celalalte, iar din cauza escapadei a unui ciortan agatat fals, pestii ce se hranesc pe celelalte vaduri se vor speria, lucru nu tocmai pe placul pescarului/concurentului.
Exista multe teorii si strategii in revistele si mintile englezilor pentru a evita acest lucru, ca de exemplu modificarea permanenta a adancimii cand avem “foul bites”, adica trasaturi false; mai explicit pestele atinge firul si pluta se scufunda.
Un alt sfat din partea campionilor este folosirea unei plute de o portanta mai mare care nu se scufunda asa repede la atingerea firului de catre peste sau a unei plute cu o antena mai lunga si ceva mai groasa.
Cum primul balet pe acea prima zi de pescuit a fost si ultimul, restul capturilor fiind platicute modeste sau rosioare ceva mai imbracate, cei 3 bibani prinsi de Uriasu’, in jur de jumatate de kg, au facut deliciul zilei. Sper ca realizati ce s-a petrecut pe drumul spre casa, cata teorie puteam sa debitam si cata nerabdare se afla in sufletelele noastre in asteptarea urmatoarei zile.
O zi perfecta, cu zeci de crapi
In dimineata urmatoare prezenta s-a facut la ora 7.00 pe balta. Am hotarat sa alegem un alt lac, pe nume Meadow. Acesta era cel mai mare ca suprafata dintre toate, cu exemplarele cele mai mari, crap in jur de 8-9 kg, platica 3 kg si ceva, caras peste 1.5 kg, rosioara si babusca din abundenta, cu topuri de 1 kg.
Strategia aleasa a fost aceea de a pescui sub 7.4 m de ruba, pe fund si intre ape, nadind cu 3 cupe de pellete pentru inceput si cu doi bulgari de viermi colatI; intretinerea sa o facem cu viermi - ajutati de prastia nou nouta de la J Range, care-si facea pe deplin datoria - la un interval de 30 de secunde - un minut, pe carligul Kamasan 911 nr. 18, avand 2 viermi rosii.
Uriasu’ a ales lanseta pentru pluta, echipata cu un straight waggler (pluta culisanta dreapta), greutate de echilibrare 3AAA (fixata de 3 alice, una deasupra si doua dedesubt, plus o alica de contact, vantul fiind unul prielnic), carlig Kamansan 911 nr. 16 si 3-4 viermi rosii ca momeala.
Locul ales de el era in vecinatatea aparatului de oxigenat. Rosioara si babusca au fost prezente la apel inca din primele minute, insa increderea noastra in tactica aleasa a dat roade, crapii de dimensiuni considerabile zic eu (2-4,5 kg) napustindu-se salbatic asupra celor 2 viermi amarati din carlig.
Cea mai mare uimire a mea a fost faptul ca, sub influenta elasticului nr. 18 Browning, crapii cedau destul de repede in ciuda faptului ca firul folosit (un Stroft proaspat adus din fabrica) era de doar 0.12. Uriasu’ avea ceva de furca cu ei sub lanseta, insa drillurile erau mai spectaculoase, cu demaraje frumoase, lasandu-se mai greu convinsi sa se pozeze pe malurile abia inverzite.
A fost o zi frumoasa, cu 23 crapi de partea lui Uriasu’ si 19 de partea mea, spre uimirea altora, care abia adunasera cate 3-7 crapi pentru cantar.
Ganduri de concurs
Uimit de isprava noastra, Mel ne invita la concurs in urmatoarele zile. Pana aici ne-a fost. |n inimele noastre cat un pepene se pompa adrenalina la greu, creierele noastre fiind invadate de mii si mii de ganduri, idei si teorii.
La intrebarea mea daca imi trebuie obligatoriu un scaun de ruba, Mel imi raspunde ca in concursurile lor, atata timp cat respecti regulamentul baltii, care nicidecum nu impune asa ceva, pot sa pescuiesc cu ce vreau eu si cum vreau. Atat timp cat prind peste, nu ii interesa daca pescuiesc din fund sau de pe galeata: aici se promoveaza pescarul si indemanarea lui, nu echipamentul.
La replica mea, ca la noi in Romania e taman musai sa ai ruba si alea-alea in campionatul national, el imi zambeste si spune: aici e Anglia baiete!
Plecam in graba pentru a achizitiona doua juvelnice ce erau obligatorii, dar tot ne gandeam la ce am putea folosi pe post de scaun, sezutul in fund pe minipontonul amenajat iesind din calcul. |n caravana, la o bere si ceva expuneri de idei, Uriasu’ sugereaza sa folosesc o lada de bere pe post de scaun. Zis si facut, in 5 minute eram afara pentru testele de rigoare: perfect, zic eu, asta e tot ce ne trebuie pana ne cumparam scaunele.
A doua zi dis de dimineata, George vine la noi si ne intreaba daca putem sa il ajutam la ceva curatenie in gradina cu flori, veste ce ne–a bucurat, chiar daca eram putin amarat pentru ca nu puteam merge la concurs. Mi-am amintit insa ca eram acolo pentru munca, nu pentru distractie.
Dupa inca doua zile de gradinarit - timp in care vremea prindea aripi, temperatura crescand usora - si cateva ore in care mi-am pus la punct toate liniile si mi-am legat carlige cu nemiluita, ma inarmez cu mult curaj si ii spun Uriasului care ma insoteste pe post de povatuitor, iscoada si fotograf: hai ma sa le luam banii englezilor, ca parca prea mult tupeu au! Rade miseleste si imi raspunde: hai campionule, sa te vad de ce esti in stare!
Prima intrecere
Ajunsi pe balta mergem intr-o mica plimbare in jurul celor doua lacuri pe care se vor tine concursurile: Meadow, pe care pescuisem cu 3 zile inainte si Bank, pe care pescuisem prima data. Tragerea la sorti are loc in incinta cafenelei-restaurant, unde lumea luase deja micul dejun, atmosfera fiind una degajata, mistourile tipic pescaresti fiind la ele acasa.
|ncepe tragerea la sorti, moment in care se achita si taxa de 11 lire (6 lire fiind destinati taxei de balta, restul de 5 lire fondului de premiere, regulamentul fiind simplu: cine prindea cea mai mare cantitate de pe lacul respectiv lua toti banii), trag al patrulea sau al cincilea, nu mai retin, standul meu fiind la doua locuri distanta de cel de pe care pescuisem cu 3 zile inainte.
Esti in bulan astazi, imi zice Mel, care tinea sacul cu bilele numerotate, ar trebui sa stii ce sa faci pe acel loc. Plin de incredere ma indrept catre standul meu cu tot bagajul de rigoare, visand si sperand sa termin cele 5 ore de concurs printre primii 3.
Regula sfanta: ieri a fost ieri, astazi este cu totul altceva
Imi asez lada de bere cu cracii in sus, defac ruba, montez linia, aduc cutiile cu momeala si prastia cat mai aproape, execut o montura simpla si finuta si la feeder, doar ca folosesc in loc de cosulet un plumb de 1/2 oz (14 g) si astept sunetul de start al concursului. Ca si nada aveam doua halbe de viermi rosii si una de pellete de 6 mm, momeala fiind o halba de viermi mixati, alb si rosii.
In perioada de pregatire era permisa sondarea apei pentru gasirea si stabilirea vadurilor. La sunetul fluierului toata lumea incepe sa nadeasca cu cupa pellete si porumb, mai putin concurentul din dreapta mea, care pescuia cu 14 m de ruba si incepuse sa dea cu prastia casteri, lucru ce pentru mine parea ciudat la ora aceea.
Imi nadesc doua vaduri asa cum am fost sfatuit de Mel, unul sub 7,4 m, celalalt sub 5 m, unde gasisem al doilea prag, ambele cu pellete si viermi colati. Dupa nadirea vadurilor de ruba, toata lumea scoate feederele, lucru pe care il fac si eu. Lansez langa aparatul de oxigenat care stiam ca tine mereu ceva peste in preajma lui si astept timp de vreo 15 minute.
In acest timp, tipul de vizavi, care parea ca adoptase aceeasi stratagema ca si mine, nu prea avea rabdare si relansa la 3-4 minute. Ciudat mi s-a parut ca nu o facea exact in acelasi loc, dar la aceeasi distanta, firul fiind dat dupa clip; trag concluzia ca era in cautarea crapului, cautare ce s-a materializat intr-o frumosa oglinda de 2-3 kg.
Eu decid sa mai astept putin, el lanseaza din nou, mai prinde unul si schimba pe ruba. Fara trasatura, ma vad nevoit sa trec si eu pe ruba, alegand vadul de 7 m, vad ce a fost intretinut cu cativa viermi din 30 in 30 secunde. |ncep sa prind ceva babusca si rosioara, lucru ce nu prea ma satisface. Insist, babusca, insist, babusca.
La un moment dat imi intra o platicuta spre kilogram, insa toata lumea incepuse sa prinda crap. |l trimit pe Uriasu’ la spionat. Vine cu vesti deloc imbucuratoare: nu aveam momeala potrivita, porumbul. Toata lumea prindea la porumb, doar colegul din dreapta la un ciot de rama groasa, nadind cu casteri. Schimb des adancimea, alternez vadurile cand 7 cand 5 metri, dar lucrurile nu incep a se misca pentru mine, decizia de a pune 4-5 viermi pe carlig aducandu-mi totusi un crap de 2-2,5 kg.
Crezand ca am gasit solutia salvatoare imi pun toate sperantele in buchetul de viermi, alternand culorile si numarul acestora, fapt ce imi demonstreaza cat de ingust la minte am fost la elaborarea stratagemei de concurs.
Dupa sfarsitul celor 5 ore de pescuit, care au trecut al naibii de repede, raspunsul la intrebarile mele au venit din partea lui Mel: “poate l-ai pacalit tu acum 3 zile cu viermi, dar vremea s-a schimbat radical de atunci, cele 10 grade s-au facut 15, soarele a fost toata ziua pe cer, fapt ce l-a determinat pe crap sa prefere porumbul sau rama groasa, in cazul vecinului tau de stand. Mai vino la antrenamente, incearca sa pescuiesti pe mai multe zone, obisnuieste-te sa gandesti pe fiecare loc, exploateaza la maxim ce iti ofera si mai intreaba lumea. Dupa... vino si arata-ne ce ai invatat.”
Cu capul intre picioare si cu Uriasul ce se prapadea de ras pe spatele meu, il intreb daca putem pescui in continuare, raspunsul venind subit: ”normal, in taxa de concurs a fost inclusa si taxa de pescuit pe aceasta zi... deci ce mai stai, fa-i praf!”. Praf... praf eram eu, crapul dandu-mi o lectie de neuitat in acele 5 ore si Uriasul imi dadea numai nervi cu rasul interminabil.
Adapteaza, antreneaza, improvizeaza!
Hotarat sa prind ceva peste, ma duc la magazinul baltii si imi cumpar o cutie de porumb. Cu “lectia invatata” ma apuc de pescuit, folosind porumbul ca momeala. De ofticat ce eram nu observasem ca afara totul se schimbase: cer acoperit, vant, temperatura scazuta usor.
Ofticat pe porumb, care nu-mi produsese nici macar o trasatura, schimb inapoi pe viermi si, ca prin minune, incep sa prind crap dupa crap, lucru ce ar fi trebuit sa ma multumeasca pe deplin. Sincer, va spun ca nu a fost asa, fiecare crap ce poposea in minciog amarandu-mi sufletul si mai tare, pentru ca nu am fost in stare sa ii prind in concurs.
Ce nu am fost in stare sa invat atunci si am realizat abia dupa cateva luni? Nu putem modifica vremea, apetitul pestelui sau bila cu locul tras din saculet, insa puteam face ceea ce Allan Scotthorne sau Will Raison fac inainte de a urca pe cea mai inalta treapta a podiumului mondialelor: SE ADAPTEAZ+, se antreneaza, schimba idei cu ceilalti, improvizeaza.
Ce am enumerat in ultima fraza sunt calitatile unui bun pescar, ale unui campion, calitati pe care daca dorim sa le avem si noi trebuie musai sa ne scoatem fundurile lenese pe balta chiar daca ninge, ploua sau e arsita, sa ne antrenam.
Credeti ca asta a fost singura lectie care am invatat-o acolo, in patria pescarilor cu multe diplome si cupe? Nu, nicidecum... Daca veti mai avea rabdarea sa ma cititi, va voi povesti unde, cum, cand si de ce uneori echipamentul, si mai ales calitatea acestuia, face diferenta. Pana data viitoare va urez numai bine si fire-ntinse!
P.S: vestea “buna”, totusi, la sfarsitul concursului, a fost aceea ca nu am iesit ultimul...


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului