Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Reportaje -> Jurnal de calatorie I

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Marti 00:22
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Miercuri: min:°C, max:°C
Joi: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Jurnal de calatorie I


Stefan Stoica, 22 12 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

Un pescar la curtea regelui (I)
In viata fiecarui barbat apar la un moment dat ocazii, oportunitati, o sansa spre ceva nou. E acel tren pe care daca nu-l prinzi nici macar in ultima secunda, ramai cu “ce-ar fi fost daca?”, intrebare ce te poate urmari tot restul vietii.
Ma consider un barbat norocos, foarte norocos as spune, fiindca am primit o a doua sansa: nu va ganditi aici la o femeie frumoasa sau o super slujba, nu, nici vorba. Sunt un student ca si oricare altul ce chiuleste, pierde noptile in sesiune, are probleme cu banii si iubeste fetele acelea tinere cu inaltul statut de “studenta”. Insa mai e o problema, poate cea mai mare dintre toate, adica sunt pescar, cu state vechi as spune, cu multa pasiune, pasiune inoculata de tatal meu din frageda pruncie.
Va intrebati probabil de ce bat campii aiurea pe paginile acestei reviste, vorbind despre lucruri comune: tata, pasiune, pescari, nebunie. In momentul in care ai prins primul pescuit, aceasta doza iti este fatala, mai ales daca se-ntampla la doar cativa anisori. Pe cat trece timpul pe atat boala se agraveaza, drogul iti este necesar, fatal as putea spune, saptamanile, zilele fara pescuit punandu-si amprenta pe viata ta de zi cu zi, pe starea ta sufleteasca.
Anul IV, undeva in martie: ce faci ma, nu vii si tu in Anglia? Nu vin ma, n-am bani siii… da’ e fain ma acolo, au balti, rauri, mai vedem si ceva scule, ceva mulatre, negrese… stii tu, o sa-ti placa. Lasa-ma sa ma gandesc pana maine, a fost raspunsul meu; cum noaptea e un sfetnic bun, ajutat si de ceva licori bahice, a doua zi, pe fondul unei mahmureli crunte, ma duc la el in camera si ii spun: gata-i ma, mergem.
Bazandu-ma cat de cat pe cunostiintele mele de engleza si pe statura prietenului meu ii spun in gluma: auzi ma, eu le zic de dulce si tu ii pocnesti in cazul in care comenteaza, nu? Lasa ma, imi spune razand, sa ne ajungem acolo si dupa mai vedem noi.
Fluturi in stomac spre Kidderminster
Cu ajutorul prietenilor fara de care nu as fi reusit acest lucru si carora le sunt vesnic indatorat (se stiu ei care sunt cand citesc acest articol) si cu intelegere de la profesori, in dimineata lui 10 aprilie, Uriasu si cu mine ne aflam pe taram britanic.
Primul salut in engleza l-am primit de la mama natura prin intermediul vremii: 7 grade Celsius, in conditiile in care in al nostru Bucuresti erau 20 si ceva cu o zi inaintea plecarii.
Inarmati cu rabdare si nerabdare, emotii si fluturi in stomac, dupa 6,7 ore de calatorie si schimbari cu trenul ajungem aproape de destinatie in orasul Kidderminster. O scurta convorbire cu viitorul sef si intr-o ora se afiseaza la locul de intalnire.
“Eu sunt George si veti lucra la ferma mea in urmatoarele 3 luni, dar sa lasam asta pe mai tarziu, probabil sunteti obositi ,sa ajungem acasa mai intai”.
In urmatoarea ora eram ajunsi in fata unei curti enorme, cu o casuta modesta, simpla. Aici veti locui, aratand inspre ultima dintre cele 5 caravane in care aflasem mai tarziu ca stateau viitorii nostri colegi de munca din Bulgaria.
Inainte de a parasi caravana il intreb daca sunt locuri unde putem pescui si ceva magazine cu articole de pescuit; e tarziu acum, aveti nevoie de odihna, vorbim maine. Facem cunostinta cu colegii de caravana, Ionut si Ramona, ne instalam si… somnic.
Si noi ce facem? Pescuim…
A doua zi aflu de la Marin, un bulgar cumsecade, ca la 15 minute de mers pe jos este o ferma de pescuit, veste care pe mine si pe Uriasu nu putea decat sa ne incante. Aparitia lui George in caravana, semnarea hartogaraiei necesare si anuntul sau precum ca nu vom lucra in urmatoarea saptamana datorita vremii ne pune pe gandit.
La intrebarea lui Uriasu “si noi ce facem in timpul asta?” ii raspund cu un zambet miselesc: mergem la pescuit!
Dar cum? Ca probabil ne trebuiesc ceva bani, bani pe care nu ii avem. In doua secunde si in trei miscari ma infatisez in fata sefului si ii explic ca noi suntem oameni fara stare si trebuie sa facem ceva in sensul asta. Ii explic planul nostru ce si cum, precum ca avem nevoie de bani, intelege si ne spune ca se rezolva a doua zi.
Cu un zambet larg ma infatisez in fata Uriasului meu, il pun sa se imbrace si ne pornim sa aflam locatia fermei si cam cu ce se mananca pescuitul in Anglia.
Teoria despre iazuri, data peste cap
Pe drum ne dam cu parerea despre ce si cum, teorii de abordare, ca daca o fi asa sau invers, stiti voi, d-ale pescarilor. Cand ajungem in fata portii fermei raman… fara glas.
Un peste-pancarda cu programul de pescuit, regulile si facilitatile pe care le ofera: mic dejun, gustari, cafele, racoritoare etc… plus un mic magazin cu articole de pescuit, nade si momeli, consultanta si sfaturile fiind din partea casei.
Ajunsi in fata baltilor in numar de 10, cu o suprafata, aflata ulterior, de numai 5 hectare, ramanem blocati. Ne intrebam ce e cu baltutele astea asa mici si chestiile alea ciudate de pe mijlocul lor; ne dadeam cu parerea cam ce peste ar putea fi acolo, ce mai, eram total confuzi.
Intrand in micutul magazin, ochii ne ies din orbite: nimic din ce eram noi obisnuiti in Romania nu se afla pe rafturi; intr-adevar, pescuiau si ei cu vergi, rube, lansete pentru pluta, feedere, fire, carlige, plute insa nici o firma cunoscuta de noi in tara nu se afisa.
Dupa explicatiile managerului Mel, aflam ca ferma se afla in parteneriat cu firma Browning si cu Team Mossela, de aceea marea majoritate a produselor erau de la ei. Cerem o hartie cu regulamentul si incepem sa facem un plan de achizitii despre ce si cum ne trebuiesc, pretul, cam cum ar trebui sa abordam pescuitul acolo.
Explicatiile au venit cu mult calm si tact pe decursul a doua ore cred: mai intai si mai intai ne trebuia un permis eliberat de agentia de mediu care ne dadea dreptul sa tinem o undita in mana, procurabil de la orice oficiu postal, permis obligatoriu indiferent daca pescuiam pe o apa privata sau naturala, valabil in toata tara.
Ruba si altele
Legat de metoda de pescuit mai eficace acolo, ne-a explicat ca toate stilurile de pescuit (ma refer aici la lanseta pentru pluta, ruba, feeder, varga) sunt eficiente, atat timp cat le folosesti la momentul potrivit si te adaptezi conditiilor din momentul respectiv, deviza lor fiind: pescuieste simplu si eficient.
“Daca vreti sa invatati repede, urmaritii pe cei care pescuiesc si furati de la ei, deoarece au multi ani de experienta in spate si sigur va vor raspunde daca puneti intrebari”, a fost o observatie care m-a pus pe ganduri. Va explic mai tarziu de ce si cum.
In tot acest timp Mel ne spune ca stilul de pescuit preferat de englezi pentru acest tip de ferma este unul cu ruba, deoarece poti pescui foarte precis si fin.
Este poate cel mai important lucru din pescuit, iar timpul petrecut in drill cu pestele este mai mic, lucru foarte important intr-un concurs.
O mie de concursuri
Concurs!?! Ce concurs? Am uitat sa va mentionez faptul ca ei incep calendarul competitional pe 1 ianuarie si il termina pe 31 decembrie, au o mie de campionate pe ferme, pe canale, pe rauri, pe specii (ma refer aici daca puncteaza crapul sau nu), pe regiuni, la individual, pe perechi ori pe cluburi etc.
Cu gura mare cascata dupa citirea regulamentului, il intreb daca are o sotie si care este atitudinea ei fata de acest lucru, raspunsul venind cu un zambet usor schitat: sunt al ei si ma intelege.
Respect pentru aceste femei (credeti-ma, in Anglia sunt foarte multi pescari raportat la numarul populatiei)! Gandul meu pleca catre o englezoaica pistruiata care ar putea sa ma inteleaga si pe mine. Cum timpul trecu cum ai zice peste si intrebarile mele nesfarsite m-au plictisit si pe mine, hotaram sa ne indreptam spre caravana, nu inainte de a vizita toate “baltucile”, de a cauta ceea ce englezii numesc hot peg, in traducere “loc fierbinte”. Cu planul de atac bine inchegat si un milion de ganduri si idei ne prinde noaptea, noapte ce ni s-a parut nesfarsita.
Un exemplu de regulament
Ciudat mi s-a parut regulamentul, regulament ce l-am inteles pe deplin abia dupa cateva luni. Va schitez aici o parte din el:
Juvelnicele sunt interzise, cu exceptia concursurilor unde sunt obligatorii in numar de 2, unul pentru crap peste 1 kg celalalt folosindu-se pentru silverfish (in aceasta categorie intrand platica, linul, carasul, rosioara, babusca, cleanul, ide-ul – peste obtinut prin incrucisarea dintre clean si rosioara, tara de bastina fiind Olanda, bibanul, porcusorul etc.) si crapii sub un kg.
Minciocul este obligatoriu, toti pestii trebuind extrasi cu acesta, exceptie facand pestii sub o livra (0.453kg);
Cerealele, nada, boilles-urile, larvele de chironomida, canepa, pelletele de pastrav sau pasta de orice fel sunt interzise in nadire;
Se poate nadi doar cu pellete cumparate din magazinul fermei;
Momelile plutitoare (ex: painea) sunt interzise;
Pe carlig se poate folosi orice momeala, exceptie facand cele de mai sus (preferate fiind: porumbul la conserva, pelletele, viermusii, carnea de conserva, casterii);
Se pot folosi doar carlige debarbetate, marimea maxima admisa fiind 14;
Manipularea pestelui se face cu mare grija;
Un tichet pentru o singura zi este valabil doar cu o singura undita in apa;
Pestii nu se muta dintr-un bazin in altul;
Toate pet-urile se vor depozita in tomberoanele special amenajate, restul gunoaielor de asemenea;
Orice incalcare al acestui regulament duce la interzicerea accesului in incinta fermei;
Juvelnicele si mincioacele se spala la intrarea in ferma in butoaiele cu solutii special amenajate (o solutie de iod pentru dezinfectare).
Si preferata mea, care nu era stipulata in regulament:
Retinerea pestilor este interzisa cu desavarsire.
Peste englezesc, scule englezesti
Ultima regula ii facea pe toti din jurul nostru, si ma refer aici la cei care lucrau in ferma, din afara Regatului Unit, sa ne priveasca ca pe niste ciudati, niste pierde vreme care cheltuiesc o caruta de bani pentru o distractie neinteleasa de ei.
Sper ca realizati si voi ca noaptea ce-a urmat a fost una din cele mai lungi nopti petrecute de mine si Uriasu in cele 6 luni petrecute acolo. Cum zorii erau reci si timpul parca statea pe loc cand ma vad cu banii in mana imi venea sa urlu de bucurie.
In scurt timp ne prezentam la oficiul postal ne scoatem permisele si tusti la Moorlands (numele fermei unde urma sa pescuim) in magazin. Desi nu eram prea hotarat ce sa imi cumpar ma opresc asupra unei rube de 9 m din clasa low price bineinteles, Uriasu optand pentru un feeder ce parea a fi multifunctional.
Cu rugamintile de rigoare, Mel imi executa ruba in doi timpi si trei miscari, adica: taiere, potrivirea unei mufe corespunzatoare elasticului nr. 18 recomandat de el si introducerea elasticului in kit.
Carligele recomandate erau nr. 16, noi optand pentru nr. 18, firul de 0.14, noi preferand bine-nteles pentru 0.12. Ceva plumbi Dinsmores, scumputi cei drept, 2-3 plute Mossela, sonde pentru verificarea adancimii, 3 halbe de viermi (o halba a un pint a 563 ml, parca) albi si rosii, doua halbe de pellete de 4 mm, adica un minim necesar si fuga, fuga ne indreptam spre una dintre baltucile indicate ca ar fi mai productive de Mel, Bank pe nume. Super-instant liniile erau gata, momentul mult asteptat, adica acela de a sta cu coada intr-una din baltile Angliei, sosise. Neavand scaun probabil va intrebati cum am putut pescui cu ruba, raspunsul fiind foarte simplu: stand in fund pe locurile special amenajate, lucru ce s-a lasat cu o binemeritata febra musculara. Insa a meritat. De ce?
Sperand ca nu v-am plictisit prea mult, promit ca in numarul viitor ve-ti primi mai mult decat detalii fierbinti, momente hazlii, patanii din care am invatat cate ceva. Deocamdata va arat o poza cu un crapusor simpatic, ce mi-a intins elasticul destul de mult, de mi-au tremurat binisor picioarele.
P.S: sunt student la piscicultura pentru ca iubesc pescuitul si pestele, iar in balta in care am pescuit erau 30 locuri de pescuit cu o densitate de 120 kg crap pe loc de pescuit, plus platica garla, caras, babusca si alte natii. Cum asa? Pentru ca se poate.
Va urma ...


Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului