Microbuzul se opreste. Cobor pe iarba si privesc la balta. Un dig, care a ingradit apele unui paraias, a format un lac de 20 si ceva de hectare. Nimic deosebit. Cateva salcii plantate pe margine intregesc un peisaj destul de frumos. Privesc mai atent la apa. Nicio miscare, nimic. Parca e un lac gol intre dealuri. Cateva microbuze si masini opresc pe iarba. Un grup de tineri galagiosi coboara inarmati cu undite si lansete. Ma dezmeticesc. Aha! Sunt la concursul studentilor, desfasurat pe balta de la Cotoroaia.

Iau un regulament si il citesc in graba. Cateva ore de concurs se poate pescui cu orice fel de momeala. Ma uit la tinerii pescari. Mama, ce as fi vrut sa fiu si eu ca ei!

 

Porumb dat frateste

Trei sau patru insi impart o cutie de porumb. Sunt suficiente cateva boabe. Unul dintre ei, mai tanar, are doar o linie de pescuit pe un plior si o montura facuta de bunicul. Super tare, frate!

Cand ma gandesc la mine si imi aduc aminte ca abia imi ajunge o Dacie break, ma ia cu calduri. Entuziasm e cu carul. Se trece la tragerea la sorti. Cateva cuvinte spuse de organizatori si cateva murmure cand li se explica chestia cu catch & release. Echipele pleaca pe standuri si eu stau ca pe jar. Abia astept sa vad ce se intampla.

 

Va mai aduceti aminte?

Plec de la standul 1. Tanarul rade si imi arata mandru o bambina facuta cu mare mestesug dintr-o creanga de salcie. Chiar langa el, unul se apuca sa-si instaleze rodpodul. Fac ochii cat cepele. Avertizoare lansete de 3,6 m, mulinete big pit. Hotarat baiatul. Cand vad si o catapulta pusa pe un bat de spod, mai-mai sa ma ia cu lesin. Bineinteles ca era confectionata dintr-o palnie - catapulta nomal - dar asa am inceput cu totii.

Trec mai departe si nu pot sa nu observ cu incantare suportii din crengi de copac. Vechile si noile cracane. Rodpodul autohton. Bambine, clopotei si tot felul de sisteme de semnalizare imi trec prin fata ochilor. Nu pot sa nu zambesc si ma gandesc la vremea cand le foloseam si eu.

La celalalt capat de sector dau de doi baieti din Tg. Mures. Din nou, raman cu gura cascata. Cum, ati venit de acolo? “Tot mergeam la o balta, am zis sa incercam ceva nou”. Arunc un ochi intr-o trusa pe care o vad desfacuta pe mal. Stai putin, ca aici e altceva. Plumbi ecologici, montaje cu fir de par, apare de undeva o galeata de nada.

Trece pe langa mine si imi sopteste conspirativ: i-am pus betaina. O galeata plina cu porumb preparat ca la carte. Putin fermentat, numai bun de dat cu el la garla. 10 rachete pornesc spre vad. Da, chiar cu racheta de nadire au dat. Suprizele se tin lant.

 

Minune!

Cand o iau pe mal inapoi, vad cel mai tare sistem de nadire. Un bot de mamaliga in varful unui bat si hustuluc cu el la garla. Niste lansete din fibra plina, mai vechi pana si decat anticele germine cu o lungime de aproximativ 1,7 m, intregesc echipamentul sofisticat.

Concursul incepe si chiar sunt curios sa vad cand o sa se prinda primul peste. Nu dureaza mult si cineva puncteaza. Mosule! Balta asta chiar are peste, daca la galagia de pe mal se prinde in primul sfert de ora. Fug repede atunci cand aud ca s-a prins deja un crap de peste 4 kg. Facem cateva poze si asteptam. Usor, usor, puncteaza cand unul, cand altul. Capturile se succed intr-un ritm destul de greu pentru arbitri, care nu au decat un cantar. Toti pestii prinsi sunt cantariti si eliberati imediat.

Unul dintre pescari se detaseaza si ma duc sa ii fur scretul. Care, de fapt, nu era niciun secret. Avea o lanseta mai lunga, care il ajuta sa arunce in fata celorlalti si folosea pungi solubile. Buna strategia. Arbitrii fug pe mal de la unul la altul. Prind cu totii, mai mari, mai mici. Sincer la inceput credeam ca daca o sa vad un peste sau cel mult doi, om fi al naibii de norocosi. Si uite ca se prinde chiar bine. Deodata, se aud strigate de la un stand. 

 

Si crapul a fugit studenteste…

Lume multa adunata in jurul pescarului si o ploiae de sfaturi. Lanseta facuta covrig demonstreaza o captura. Pestele da de apa mica de la mal si incepe balciul. Putin timorat, in loc sa slabeasca frana mulinetei slabeste antireturul. Dupa cateva plecari, pestele se elibereaza de carlig si toata lumea ramane cu buzele umflate.

Cel cu rodpodul incepe sa recupereze teren si ma anunta satisfacut: mi-a intrat pe patul de nada. Ma amuz copios. Care pat? Dintr-o punga de un kilogram a dat si bulgari si a pus si pe momitoare. Dar oricum, lansetele il ajuta sa iasa in fata iar pestele, din cauza galagiei de pe mal, s-a refugiat mai in larg. Asta o sa il ajute sa castige in cele din urma. Oricum, in final toata lumea a avut de castigat. O partida de pescuit reusita si multe prietenii legate. Iar ciorba de peste de la sfarsit nu a facut decat sa intregeasca o zi excelenta.