Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Povestiri -> Stiuca-n plina vara

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Miercuri 17:45
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Joi: min:°C, max:°C
Vineri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Stiuca-n plina vara


Legio, 31 08 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu
Hai la stiuca! Nu merg… e prea cald ca sa ma apuc de haladuit cu rucsacu-n spate prin boscheti. Unde mai pui ca acum stiuca are si o gramada de papica ascunsa in vegetatie. Apropo de vegetatie; cum vrei sa prinzi o stiuca la care nu poti ajunge? Mergi sau nu? Hai ca merg totusi…
Si uite-asa miezul noptii ma prinde cotrobaind prin garaj dupa cutiile cu naluci dedicate esocidelor. Trebuie sa recunosc ca nu prea ma tragea inima, insa prognoza meteo pentru ziua ce sta sa inceapa era destul de incurajatoare: plafon de nori si averse, iar pe alocuri ploaie cu descarcari electrice – descurajant pentru neveste, insa promitator din punct de vedere al temperaturilor.
 
Cateva lanseuri, prima marlita
Ma trezesc blestemand clipa cand am pus ceasul sa sune la patru si trei minute insa incerc sa ma conving ca cele aproape doua ore de somn ar trebui sa-mi fie deajuns – mergem la pescuit, nu la munca! Pe drum Robert se agita ca un copil in pragul excursiei la DisneyLand si face planuri referitoare la nalucile cu sanse de castig. Vezi Doamne e cald, metabolismul stiucii functioneaza la parametri maximi si vantul ce se incapatana sa ne petreaca avea sa oxigeneze apa si sa bage foamea-n stiucane. Grea boala si optimismul asta!
Dupa ce salutam din mers echipajul Politiei de Frontiera ajungem pe balta. Prutetul, acel canal dedicat initial irigatiilor, ne intampina verde, la un pas de eutrofizare. Intram pe langa Ferma de vaci si savuram prima geana de lumina pe o balta care promitea inca din primavara, cunoscuta sub numele de Balta Prutet, dupa numele atat de celebrului canal ce facea legatura intre alte nume sonore – Balatau / Potcoava / Caramidarie / Ratarie…
Cel mai negru cosmar al meu s-a materializat intr-o apa cristal, insa invadata de vegetatie, bradisul ridicandu-se pana la suprafata in unele locuri, chiar daca dupa calculele mele apa depasea in cele mai multe locuri chiar si doi metri.
Nu ma pierd cu firea si, ca orice pescar vrajit de mirajul succeselor de altadata, scotocesc dupa o rotativa discreta, numarul trei. Asemeni unui nou nascut, care abia invata sa mearga, rememorez si pun in practica tehnicile de pescuit in pelicula apei, cu naluci reactive, capabile sa scoata stiuca din labirintul verde in care sta la panda, recuperand naluca extrem de incet, exact atat cat sa nu se opreasca paleta.
Lanseta de doisaptezeci, temperamentala, combinata cu un multifilament de exceptie, ma ajuta sa mentin contactul permanent cu naluca si, la nevoie, s-o extrag din mormanul de vegetatie, in care ramanea captiva.
Surpriza vine dupa doar cateva lanseuri, cand o marla nu mai mare decat cotorul lansetei isi trage un piercing cu ancora rotativei. Motivat de activitatea nesperata incepem sa lansam “cu adresa”, incercand sa acoperim metodic o suprafata cat mai mare de apa.  Incepem sa avem activitate cand in joc incep sa intre si bibanasii. Mici, zglobii si fantastic de intens colorati datorita mediului in care traiesc.
 
O naluca unica
Dupa cateva pseudo-drilluri cu piticanii care abia daca se simt in fir, simt nevoia de altceva. Incurajat de faptul ca stiuca pare a fi activa, scormonesc prin trusa dupa nalucile mele hibrid, concepute si lucrate manual, dupa modelul tinichelelor pe care le folosesc americanii in pescuitul stiucilor gigant – legendarele Muskie!
Desi recunosc faptul ca de-a lungul vremii genul asta de naluca mai mult mi-a permis sa ma odihnesc si sa observ balta, atunci cand ma “deranja” cu o captura, intr-adevar era una dintr-o clasa superioara.
Drept pentru care de struna mea a inceput sa atarne o struto-camila cu cap de rotativa numarul patru, terminata intr-un carlig gigant pe care am legat un fel de musca din par de bursuc, cu “picioruse” twister. Arata ciudat, lucra si mai ciudat. insa ma incita de fiecare data ideea ca pescuiesc cu o naluca unica.
Si cum in unele zile Doamne-doamne e pescar, la nici jumatate de ora de la primul lanseu, aratarea de la capatul firului este atacata de o stiuculita ceva mai imbracata, trecuta de pragul psihologic al celor patruzecisicinci de centimetri. N-am mai cantarit-o din dorinta de a o elibera cat mai repede – a luptat deosebit de energic si imi era teama ca din cauza epuizarii sa nu supravietuiasca.
In jurul orei sapte ma regasesc cu Robert, care teroriza bibanusii cu rotative numarul zero, dupa ce in prealabil o gasca de teposi i-au terorizat la randu-le rotativa numarul trei. Schimbam cateva impresii, ne uram unul altuia deacum traditionalul “Bafta mare si noroc la pescuit” si o apucam care-ncotro prin stufaris, in cautarea urmatoarelor ochiuri din peretele de vegetatie.
 
Au innebunit stiucile
Inspirat de fervoarea cu care orataniile ataca blinkere, incerc un spinnerbait gigantic, cu paleta numarul patru si cu un twister de doisprezece centimetri. Doua atacuri false si cateva urmariri nefinalizate imi dau de inteles ca ceva nu-i in ordine si ca se impune o schimbare.
Astfel, naluca mai slabeste cativa centimetri si se transforma intr-un tandem format din paleta numarul trei whillowleaf cu imprimeu biban pe fond galben, iar ca silicon am apelat la farmecele unui guvid maroniu.
Spre surpriza mea, prezentarea era atat de naturala in apa de limpezimea cristalului incat trebuie sa recunosc asemeni personajului din Operatiunea Monstrul ca “Atacul nu m-a surprins!”. O alta stiuca mai imbracata iese pe mal de sub o salcie scufundata in apa.
Dupa un scurt schimb de amabilitati ne despartim apucand fiecare pe calea lui – eu catre masina, ea catre scorbura din care pandea si pana atunci. Din toata afacerea asta cel mai sifonat a iesit guvidul din silicon, a carui codita a ramas captiva undeva in gatlejul stiucii. Pana sa-i lipesc o coada noua incepe sa picure, iar cand ma pregateam sa relansez ploaia isi intrase deja in drepturi. Chiar cu riscul de a face o pneumonie serioasa, am mai ramas o jumatate de ora intr-un ochi dinspre coada baltii in care marlele pareau ca au innebunit. Printre stropi si fulgere, naluca era atacata cu frenezie, deopotriva de marlite cat si de bibani, atacurile fiind de fiecare data ratate de micile percide, in vreme ce micile stiuci aveau o precizie ceva mai mare – la fiecare trei-patru atacuri, una se trezea pe mal; atunci cand insa apa rece mi-a ajuns la piele, am urcat in masina - din cand in cand e bine sa iei pranzul si in familie…
 
O partida blitz
Asa cum probabil multi dintre voi ati fi facut, la cateva zile incercam o reeditare a istorioarei, de data aceasta pe seara, ora nouasprezece gasindu-ne deja pe drum.
De aceasta data conditiile erau complet diferite. Soare, zi calma fara vant si cu paznici care nu-si mai incapeau in pene de mandrie ca ne-au facilitat pescuitul curatand bradisul in fata pontoanelor. Le multumim frumos, desi am fi dat orice sa nu fi balacarit apa, distrugand in acelasi timp si locurile in care stiucile si-ar fi organizat ambuscadele.
Facem rapid un ocol al baltii insistand in cele cateva locuri ratate de paznici, insa in afara catorva atacuri doar in parte finalizate, situatia parea destul de descurajanta. Bibanusii sunt mofturosi, marlitele par a avea indigestie de la atata caldura… numai cativa pui de lin mai sparg oglinda apei din cand in cand, aratandu-si spinarile de culoarea smaraldului.
Seara se lasa cu o boare de aer respirabil, racoarea pare ca incepe sa se aseze si hotaram sa mai incercam de cateva ori in coada, croindu-ne drum de-a dreptul prin perdeaua de stuf, in incercarea de a accesa zone nederanjate pana atunci. Initial am apelat tot la naluci gigantice si din cale-afara de ciudate, insa lipsa activitatii m-a descurajat de-a dreptul, favorizand luarea unei decizii cu care ma intalnesc o data-n an! Si uite-asa am pus un vobler… Nu orice vobler insa! Era unul de suprafata, cu o casabilitate excelenta datorita masei proprii ajutata de forma compacta de cranckbait, barbeta scurta si pozitionata aproape vertical mentinandu-l in pelicula apei.
Am explorat astfel perdeaua de stuf din malul opus, incercand diferite tehnici de pescuit la suprafata, lucru ce m-a ajutat sa inteleg ca pentru a avea un atac trebuie sa recuperez pe reprize dihania zornaitoare, pentru a da timp rapitorului sa declanseze atacul.
Cat timp eu ma delectam cu atacurile ratate ale baboilor cu dinti, il aud pe Robert blestemand clipa cand a aruncat lingurita in apa fara sa mai puna struna. Era cea mai mare stiuca a zilei si parea sa fi avut sanse sa fi fost un “Best off” al anului, pana in acel moment. Pana il dirijez prin rucsac pe unde sa-si gaseasca o struna si o rotativa noua, observam un atac la doi metri in dreapta noastra. Lansez dincolo de locul cu pricina si recuperez sacadat piticania. La nici jumatate de metru de la varful lansetei, fiara ataca si incepe un drill in loc, ca-n vremurile bune! Reusesc s-o scot pe mal pentru o poza si astfel smulg jumatate de privire admirativa din partea celui care tocmai se pregatea sa agate naluca in agrafa.
Imi mai ureaza inca o data bafta si pleaca inapoi pe balta, pentru ultimele momente de lumina.


Inainte a o reda lichidului observ ca intr-adevar stiucile din acea balta au botul mult mai scurt decat toate celelalte pe care le prinsesem oriunde in alta parte.
Dupa parerea mea, chestia asta ar putea fi rezultatul consagvinizarii populatiei locale, stiucile din aceasta zona fiind izolate de orice sursa noua de apa si, implicit, de material genetic nou, de foarte multi ani.


Plecam spre casa satisfacuti de partida blitz pe care am facut-o, reprosandu-ne faptul ca atata timp ne-am lasat prada ideilor preconcepte potrivit carora rapitorul se prinde numai primavara si toamna. Ne gandim daca sa spunem cuiva de balta asta sau s-o pastram ca fiind cel mai de seama secret al nostru, fiind unica balta adevarata de stiuca pe o raza de mai bine de o suta de kilometri. Am hotarat insa sa va spunem doar voua, cititorilor revistei, avand convingerea ca veti elibera toate capturile subdimensionate si ca veti trage la randul vostru de maneca pe cei care isi inchipuie ca friptura din stiuca de douazeci de centimetri e o delicatesa. In definitiv, doar de noi depinde daca aceasta balta care a renascut din cenusa va fi in continuare singura oaza in care se mai poate pescui la spinning sau va sfarsi ca multe alte locatii, praduita de unele jigodii, vesnic cu foamea-n gat…
 

Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului