Statul Tennesse, din sud-estul Statele Unite ale Americii, poate fi considerat un rai pentru impatimitii pescuitului. O zona cu mii de kilometri patrati de lacuri si riuri, intr-un cadru natural preponderent muntos, reprezinta provocarea perfecta pentru cei pe care-i scarpina vederea unditelor atirnate lenese prin garaje sau alte colturi ale casei. Crap, somn, vreo patru tipuri de pastrav, bass (un fel de avat), muskellunge (foarte asemanator cu stiuca), chiar sturion, sint doar citeva din speciile care-si fac de cap prin apele din zona, reusind sa atinga dimensiuni apreciabile in lipsa braconierilor.
Asa se face ca, inca de la primele mele incercari timide de a afla cum si pe unde gasesc un ochi de apa sa arunc si eu undita, cunoscatorii - "mincinosii" cu state vechi de plata pe marginea baltilor - mi-au sarit in ajutor. "Mai nenicule, ai venit unde trebuia. Daca vrei sa prinzi monstri, lacurile de pe aici sint pentru tine. Numai sa nu uiti sa pui momeala in cirlig si treaba-i aranjata", m-a inconjurat Dan, un oltean hitru care se lauda cu niste capturi pe care le considera "de bun simt". Si cum ochii au inceput sa-mi sticleasca tipul mi-a sarit in ajutor. "Daca te intereseaza facem o iesire cu prima ocazie".
Citeva zile mai tirziu, inarmati pina-n dinti cu toate cele necesare am poposit pe malul "Marowbone Lake", un lacusor prin sudul orasului Nashville. Dopat psihic timp de vreo citeva zile, imi faceam planuri cam cum voi reactiona la vreun record personal agatat prin cirligele mele. Si recordul avea sa cada, insa nu la undita mea. Dupa vreo citeva ore marcate de capturi fara importanta, la un moment dat, Dan se incodeaza serios, curbura unditei indicind ceva cu adevarat de luat in consideratie. In timp ce eu ma agitam cu juvelnicul in mina, colegul de suferinta injura extrem de nervos. "Poate asa exteriorizeaza el", am gindit, putin contrariat de reactia lui Dan. "Ce crezi ca este", l-am testat eu, nerabdator sa aflu verdictul. "Lasa ca ai sa vezi tu", mi-a suierat printre dinti. Si intr-adevar ceva ciudat parea sa se fi agatat in cirlig, in conditiile in care "monstrul" parea a se lasa adus supus spre mal. Si surpriza avea sa fie pe masura. O ditamai broasca testoasa cu corn, de vreo jumatate de metru lungime si vreo 10 kilograme, casca o gura hidoasa la capatul firului. Cum nimeni nu parea dispus sa bage mina dupa cirlig, Dan l-a taiat dupa care a impins animalul in balta. Aventura avea sa-i taie toata pofta de pescuit. "De regula, daca apar intr-un loc unde arunci constant momeala nu mai scapi de ele", mi-a explicat el motivul pentru care ne-am strins jucariile si parasit balta.
Si daca nu au fost capturi, povestile in fata unei sticle de bere au curs din belsug. Aveam sa aflu ca broastele testoase nu sint deloc o raritate prin lacurile din jurul orasului Tennesse si ca pescarii au deseori probleme cu ele. Specia cu corn este chiar ocrotita prin lege. Carnea de broasca testoasa este considerata o delicatesa, aceasta imprumutind aromele a nu mai putin de sapte feluri de carne. In plus este si foarte sanatoasa, datorita continutului extrem de scazut de grasimi, ceva in genul pestelui. Transarea testoaselor presupune taierea carapacei cu un fierastrau rotativ. Prepararea testoaselor necesita o tehnica destul de elaborata, bucatarii chinezi fiind cunoscuti in zona pentru priceperea in domeniu.
