August 2000… O faleza pe tarmul Mediteranei. Lucrasem toata dimineata cu un primar francez si cu o grupa de proiectare la un proiect de mediu. Desi eram intr-o delegatie munceam ca sa fac si eu un ban european. Spre seara francezii erau obositi desi nu prea s-au omorat cu munca. Gandul meu era la faleza. Mi-am luat D.A.M.-ul si m-am infiintat pe buza cea mai sudica a falezei. Pescarii francezi se mandreau cu cativa chefali mai mari un pic decat degetul. Si-au dat seama ca sunt roman. Stiau numai de Hagi, Nadia si de Ceausescu… Dadeau la peste cu rama de mare. Cativa copii francezi au ginit faptul ca pot face o afacere si incercau sa-mi vanda rame de mare cu zece franci francezi bucata. Cu banii astia aproape ca serveam cina. M-am gandit ca pestele mananca ce gaseste in mediul lui natural. Mi-am scos briceagul si am scormonit pe langa pietre niste melci si niste scoici.
Am facut economie de zece franci. Am taiat melcul in patru, am pus o bucata si mi-am pregatit lansarea in apele Mediteranei. Francezii erau cu ochii pe mine… ceva emotii... arunc cu forta… dar in acelasi timp elaborat… si, aproape profesionist… si reusesc cu D.A.M.-ul o lansare… mi se intampla foarte rar… de peste o suta de metri… Un francez mai sugubat si pescar de competitie dupa cum s-a prezentat mi-a spus in singura limba straina pe care o mai intelegeam si eu… good romanian…
Ce pacat ca nu mi-am luat si a doua scula… un Gipo romanesc. N-aveam nici bambina, nici clopotel… dar nu-i problema… varful lansetei ne poate spune multe…I-am servit pe francezi… si pe altii cativa turisti… cu o tuica de Tomesti... din zarzari… zdrobiti, fermentati si dublu rafinata… ce mai inaugurare la Mediterana… Le-a placut ca era tare… cu aroma de sambure… si era gratis… M-au intrebat de ce nu am scule franceze si le-am raspuns ca pana a ajunge in Franta am trecut prin Germania…
Varful lansetei incepe sa vibreze in cateva reprize mai timid… dupa care mai mai sa-mi traga D.A.M.-ul in apa… fandez scurt, intep… dau putin inapoi… ii dau si-un pic de fir… Era mare… facea ca toti dracii… rasucea firul cu o viteza uriasa… N-am mai intalnit in viata mea un asemenea comportament… bine ca i-am montat antirasucitor… Am reusit sa-l dirijez si sa ocolesc o stanca… dar ma trage spre sculele francezilor…
Adrenalina isi face simtita cresterea procentuala… nu cedez… ocolesc si sculele celorlalti pescari… il obosesc… din ce in ce mai mult. Intr-adevar un drill atipic! L-am adus pana la vreo cinci metri de mal… Am incercat sa-i dau putin aer si sa-l inec... nu reusesc nicicum…mulinez in continuare… este terminat… cinci… patru… trei metri de mal.
O aratanie lunga si fusiforma isi holba ochisorii spre mine…
N-aveam mincioc… incerc sa-l scot la taraiala, cum spun unii pescari…
Francezul “de competitie” isi infinge minciocul ca un profesionist intra-devar si scoatem pe tarm o anghila (tipar de mare) de peste un metru si cred ca n-avea nici un kilogram. Da, este un peste lung… subtire si interesant. Am facut cateva poze. Cu anghila. De asemenea, cu francezii... Introduc anghila acolo unde-i este locul… in mare… ii umezesc bine pielea… astept sa i se oxigeneze branhiile si o eliberez… acolo unde s-a nascut si unde se va inmulti… pentru a da satisfactie si altor pescari… si fiilor… si nepotilor nostri….
Good romanian REX HUNT… zice francezul… cu ochii la sticla de tuica de Tomesti… Mai tragem o dusca asa, ca sa sarbatorim renasterea anghilei.
