Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Povestiri -> Dau un avat pe un monstru

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Miercuri 17:47
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Joi: min:°C, max:°C
Vineri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Dau un avat pe un monstru


Iulian Cimpoiesu , 30 09 2009
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu
Dupa ce timp de cateva luni ai fost tras fortat pe dreapta din cauza iernii exagerat de lungi din tinuturile (noastre) nordice, dupa ce ai mai strans din dinti vreo doua luni de primavara, cand, desi abia se intrezarea pe-aici prin zona, s-a instaurat prohibitia la pescuit. Cand sa sari si tu in sus si sa alungi stresul acumulat cu un „Uraaaa!” mai lung decat toata aceasta asteptare, realitatea iti taie aripile fara mila si te readuce cu picioarele pe pamant.
Astfel, constati ca daca e vremea cat de cat buna de pescuit, ba ti se traseaza alte sarcini „interne”, - ca, deh, nu mai esti holtei dezlegat, ci ditamai cap de familie, iar unui sef de trib trebuie sa-i stea mintea la lucruri mult mai serioase decat la monturi, lingurite, voblere, lansete etc. - ba apa e exagerat de tulbure din cauza ploilor abundente din amonte sau din cauza sutelor de balastiere (legale sau, mai degraba, nu) amplasate in tot mai multe locuri.
Astfel ca, dupa o iesire montana pe Bistrita, de 1 mai, in debut de sezon de pistruiat si dupa cateva iesiri ultrascurte pe balti apropiate Sucevei, cu ciortanei si carasi (iesiri fortate tocmai de turbiditatea raurilor Suceava si Siret), abia spre sfarsitul lui iulie am reusit sa trag o fuga intr-un loc pe care-l „tranzitasem” adeseori, dar in care nu pescuisem niciodata: podul de la Roscani, de peste raul Suceava, aflat la numai cativa kilometri in amonte de infierea raului amintit de catre Siret.
 
Tortura unei dimineti  
N-am fost niciodata matinal (nici macar atunci cand, elev la un liceu militar fiind, ofiterul de serviciu striga din toti rarunchii militaresc-clasicul „Desteptarea!”). Poate e cel mai mare defect in ceea ce priveste calitatile mele de pescar. Mai bine ma pui sa slabesc 20 de kg, decat sa-mi spui ca trebuie sa ma trezesc mai devreme de 8 (opt!!!) dimineata.
Dar povestea mea despre Roscani incepe mult mai devreme, undeva pe la 4, dupa vreo jumatate de ora de somn chinuit, in care am visat doar monstri subacvatici arcuindu-mi lanseta. Mai mult sau mai putin, cu totii ati trecut cu siguranta prin clipa in care iti vine sa trantesti ceasul desteptator (sau telefonul mobil) si sa-l faci bucatele cand realizezi ca de-abia ai atipit si deja „aghiuta” tiuie de te-nnebuneste.
Daca-ti amintesti, din intamplare, ca dracusorul suna tocmai pentru a-ti da semnalul unei zile mult visate de pescuit, scapi o mica injuratura printre dinti (in timp ce orbecai, pe intuneric, pentru a nu trezi restul garnizoanei), migrezi buimac in bucatarie si arunci un ibric pe aragaz. Torni cafeaua direct cu cutia, materia rezultata semanand mai mult a smoala, dar stii bine ca e ultradesteptatoare. In timp ce sorbi lichidul, mult mai fierbinte decat sensibilitatea papilelor gustative, iti amintesti ca in urma cu o saptamana, pe o balta apropiata, cand nimeni nu avea nici macar vreo prezenta solzoasa prin zona, desi prin apa adastau diferite mamaligi, sroturi, porumbi si chiar boilies-uri, linguritele alea de ness strecurate in maglavaisul home made - improvizatia e mama succesului, mai ales in bucatarit - au facut, dupa toate probabilitatile (sau, ma rog, inchipuirile tale) diferenta (in bine).
 
Un drum romanesc
Dupa ce-ti termini amareala (nu amarata) de cafea, recapitulezi in gand pregatirea de cu seara, cu speranta ca omiti cat mai putine lucruri. Nu cred ca mi s-a intamplat vreodata sa nu uit macar vreun fleac acasa.
Pornesti masina, dai doua „forje” si 4-5 secunde de muzica la „max”, in ciuda vecinilor care inca dorm linistiti si te streseaza de obicei cu decibelii lor, apoi reinstaurezi placuta liniste si pornesti cu gandul ca la capatul celor aproape 40 de kilometri vei nimeri direct pe taramul monstrilor visati. Asta cu toate ca realitatea ti-ar fi spus altceva: braconaj intensiv, nepasare, poluare etc.
Ai bafta ca drumul tine cu tine, toate craterele aparute de nicaieri in carosabil mentinandu-te departe de riscul de a adormi la volan si amintindu-ti sa-i injuri pe cei carora, desi le platesti tot timpul la zi taxele de drum, iti lasa tot mai frecvent masina fara suspensie.   
 
Apa
In sfarsit, cand soarele se pregateste sa-ti trimita prima bezea, tu esti deja cu lanseta si cu geanta de accesorii pe malul apei, langa pod. Tragi cu ochiul si-ti dai seama ca desi ti-ai intrecut orice record in materie de desteptare, nici acum nu esti primul pe apa. La vreo 20 de metri in aval s-a instalat un „stationar”, cu doua bete la fund si unul la pluta.
Panorama e incredibila, mai ales pentru un rau din Romania. Fie ca sunt pasnici sau rapitori, pestii isi fac prezenta de la prima ora, ametindu-te cu salturile maiestre de deasupra apei. Ataci plin de speranta cutia magica. Arunci in hora mai intai un silicon (shad) „jiguit” greu, pentru ca are carlig simplu. E bine armat si astfel iti dai seama cat e de adanca apa si ce agatatori sunt. De fiecare data cand sunt pe teren virgin - mai ales pe rauri - procedez la fel: „armez” cu cel mai ieftin silicon din dotare, apoi incerc sa acopar o paleta cat mai ampla ca lungime si directii de aruncare, pentru a micsora riscul de a pierde artileria grea si scumpa din dotare, ce urmeaza sa ia mai apoi locul plasticului pe agrafa. 
 
Cu forta pe clean
Tinta mea principala era cleanul, dar auzisem ca este si avat in zona, asa ca eram plin de speranta. Pe tambur se infasura un mono de 0,16 mm, fir pe care-l folosesc cu predilectie la pescuitul cleanului (marturisesc, cu o doza de jena, ca inca nu m-am „premiat” cu un multifilament, dar sper s-o fac cat mai curand).
Asadar, ma instalez exact sub una dintre arcadele podului, unde este cea mai adanca apa, pana la 3 metri, si incep dansul de-a aruncatul/recuperatul jucariilor de pacalit dintosii. Incep cu voblere mici, care stiu ca ar trebui sa fie pe placul cleanului. Bat vreo jumatate de ora apa, dar sunt tratat cu indiferenta. Intre timp, spectacolul aerian oferit de subacvatici continua, iar timpanele-mi sunt incercate de mitraliatul potcoavelor cailor ce trec podul, in trap, spre ogoarele din zona.
Trec pe table, udandu-le mai intai pe cele obisnuite cu scufundarile, desi in trusa abia asteptau sa-si faca botezul cateva rotative Blue-Fox nr.2, sosite cu o zi inainte, pe calea aerului, tocmai de peste Ocean, din Seattle. Dupa inca vreo jumatate de ora sterila, timp in care „stationarul” din aval pe care-l zarisem de dimineata a scos vreo doua bucati cat palma de clean, scobar si/sau morunas (nu-mi puteam da seama de la distanta respectiva), am si eu primul atac. Destul de timid, ce-i drept.
Actiunea e la o rotativa nr.2 argintie, cu corpul greu, rosu cu buline negre si cu un puf de pana vopsit in rosu la ancora, pe post de streamer. Rezultatul, cum banuiam (datorita culorii corpului nalucii si a streamer-ului), un biban frumusel, care mi-a aratat dosul spre mal, fiind superficial agatat in carlig. Nu ma supar. Sunt fericit pentru prima trasatura, sperand ca de acum sa vina si urmatoarele. 
 
Dumnezeule, ce-a fost asta?
Arunc din nou, schimband mereu directiile, ritmul si adancimea de recuperare, insa nimic. Atmosfera devine tot mai incinsa, la propriu, odata cu urcusul soarelui pe bolta, iar optimismul meu matinal, incet-incet se antonimizeaza. Privesc aproape disperat spre trusa si nu stiu ce sa mai aleg.
Dintr-un locas mai mare ma priveste un monstru de 10 cm - 12,5 g, cumparat la misto de curand dintr-un hipermarket de la Cernauti, pe numai 4 lei. Seamana binisor cu un biban, dar pare, si este, enorm pentru raul pe care pescuiesc. Totusi, ii bag agrafa-n nas si-i fac vant spre mijlocul raului, greutatea lui aducandu-mi cele mai lungi lanseuri de pana acum. Lucreaza pe fundul apei asa ca sunt foarte aproape sa-l pierd agatat, de vreo doua ori. Dupa vreo zece minute de astfel de joaca, in momentul in care eram ferm convins ca l-am agatat din nou, firul de pe tambur pleaca brusc la plimbare, iar frana parca ia foc.
In sfarsit, dupa vreo trei ceasuri de asteptare si perseverenta, fac cunostinta cu monstrul. Dar numai indirect, prin intermediul vergii, care e incovoiata la maxim, si a firului, mai tensionat ca niciodata. Inima-mi bate nebuneste, iar adrenalina mai are un pic si ma sufoca. Din reverie ma trezeste - dupa cateva minute de drill, timp in care n-am reusit sa aduc monstrul mai spre suprafata pentru a-l admira si a-i stabili familia de provenienta - lanseta, redevenita brusc dreapta, si firul, detensionat total. La capatul lui nu mai este nici agrafa, nici Golliatul de vobler.
 
Presupuneri
Dupa cateva minute de pauza, timp necesar pentru a-mi reveni (ar fi fost, cu siguranta, cea mai mare captura din „cariera” mea de spinning), refac filmul evenimentelor si banuiala mea merge spre o cumatra stiuca, care ar fi taiat firul. Cu atat mai mult cu cat frana si-a facut treaba, iar eu nu am fortat nici pe departe (e drept ca firul era doar de 0,16). E o simpla banuiala, mai tarziu afland de la un localnic ca in zona respectiva exista, pe langa clean si avat, stiuca, salau, dar si somn.  
 
Schimbari de tactica
Dupa ce-mi revin, iau tamburul de rezerva pe care am fir de 0,22, dar ma incapatanez sa raman fara struna, desi am doua in trusa. Cum n-am avut decat un singur vobler monstruos „de Cernauti” (si acum regret ca n-am luat mai multe, deoarece tocmai am trecut prin localitate si n-am mai gasit modelul respectiv), devenit acum accesoriu in falca unui dintos, si cum celelalte voblere s-au dovedit neatractive, rup sigiliul de pe setul de cinci rotative Blue Fox si aleg una de un gri-argintiu extrem de placut ochiului.
Intre timp, ma trezesc si cu un pusti din zona facandu-mi galerie (de pe urma careia avea sa se aleaga cu un mic premiu din partea mea - o lingurita rotativa). Arunc de cateva ori si, dupa niste recuperari rectilinii, vine extrem de fulgerator atacul. Grafitul fin al lansetei se curbeaza din nou, la maxim. Dar de data asta simt ca e altceva, ca nu mai e monstrul la capat. Dupa cateva minute de joaca/drill, partenerul de intrecere isi arata dorsala, semn ca a obosit prematur si e aproape gata sa cedeze.
Pustiul de langa mine e entuziasmat (noroc cu el, pentru ca a avut cine sa ne fotografieze) si nu mai conteneste cu „bravo, nenea”, in timp ce ma bate, prieteneste, cu palma pe umar. N-am minciog, dar configuratia malului imi permite sa ma apropii cu usurinta.
Ridic fericit captura. Nu, nu este monstrul care m-a deranjat cu ceva timp in urma. El ramane nedescoperit tocmai pentru a-mi alimenta misterul si pentru a ma face sa-l caut cat mai des. Este un avat frumusel, de 49,5 cm si 1,2 kg.  
 
Un nou drog pentru mine
Din nefericire pentru mine, partida de pescuit avea sa se incheie prematur, dupa aparitia catorva pescari de crap, imigrati de la cativa kilometri, de pe Siret, unde n-avusesera succes. Tesatura de fire creata pe apa de lansetele lor, chiar in zona in care exploram adancurile cu tablele mele, mi-a restrans total activitatea, aruncandu-ma la periferia locurilor vizitate de dintosi.
Asa ca mi-am strans jucariile si am pornit spre casa, satisfacut nu atat de captura reusita, cat de vizita misteriosului monstru din adancuri. Asa s-a scris povestea unui sfert de zi de pescuit pe raul Suceava, apa care dovedeste ca are, din fericire, in pofida vicisitudinilor prin care a trecut si inca mai trece, resurse nebanuite pentru pasiunea noastra. Iar esti atatat de un monstru si nu poti decat sa promiti ca te vei intoarce in acele locuri ori de cate ori este posibil.
 
    

Comentarii

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului