Home Forum RVP TV Galerie foto Galerie video
Home -> Povestiri -> Cum am devenit campioni

Concursuri de pescuit
Locuri de pescuit
Nade si momeli
Atelier
Trusa lu' peste
Coltul incepatorului
Istoria pescuitului
Diverse
  Retete pescaresti
  Povestiri
  Reportaje
  Bancuri
  Caricaturi
  Stiluri de pescuit
Specii
Linkuri utile
Revista lu peste
  Despre noi
  Redactia
  Arhiva numere
  Contact
Solunar

Meteo
Calafat, Miercuri 17:48
°C
Vant: cu 0 km/h
Umiditate: %
Presiunea atm: hPa

Joi: min:°C, max:°C
Vineri: min:°C, max:°C
Alege alt oras
Vremea pe urmatoarele zile


Cum am devenit campioni


de Daniel Zoita , 01 04 2011
Trimite linkul prin Yahoo Messenger Printeaza pagina Adauga un comentariu

 In loc de prefata
Privind in urma cred uneori ca a fost dureros de greu. Obositor, certuri cu familia si cu prietenii din lot, cu cei din alte echipe, nervi multi, parca prea multi si, de multe ori, intrebari de genul: de ce? pentru ce? merita? Ziceam: gata, nu mai vreau, nu mai pot, nu ma mai tin puterile, balamalele, nervii. Dar stiti ce? A fost frumos, mirific chiar, as putea spune. Trebuie sa incercati macar o data in viata. Sa simtiti adrenalina la maxim, sa simtiti cum e sa fii inconjurat de prieteni adevarati care dau tot ce e mai bun pentru tine, asa cum si tu simti ca vei face acelasi lucru.
Trebuie sa incep de undeva si de unde as putea daca nu cu inceputul? Discutam in iarna cu prietenul si partenerul meu de pescuit, Cristi Andronic. Despre calificari; oare nu ne-om face de ras? Oare putem? Eu, o fire mai navalnica, in niciun caz genul de om care masoara si apoi taie, fac primul pas: trec pe lista de intentie ca una din echipe va fi formata din mine si partener. Nu stiu in ce masura Cristi astepta sa fac eu primul pas, dar l-am facut. Si incepem discutiile zilnice despre strategie, sfaturi, pregatire si modalitati de abordare a calificarilor. Facem asa sau altfel? Mergem pe strategia noastra sau pe una combinata, nada noastra sau altceva? Cert este ca din doua etape de calificari am acumulat 5 puncte si am terminat pe locul 2 la general, loc ce ne-a asigurat accesul in Campionatul National ca membri ai lotului Planet Carp.

Tancabesti, etapa 1
Tancabesti sosea 2010. Frig. Ploaie. Disperare. Locul I. Stai, cum?! Asa cum ati auzit. Nu vi se pare ca se potrivesc termenii? Noi am descoperit legatura. Dar sa o luam de la capat.

Ora 12 - concentrati si plini de sperante. Lansam... si incepe asteptarea. Cam dupa jumatate de ora avem parte de o trasatura violenta pe lanseta din stanga, unde aveam o solubila “modelata” cu un capacel de pop-up. Bucuros, ma reped in felul meu caracteristic, intep si... atat. Dam lanseta de rezerva la apa si, desi nu ne facem griji inca, banuim ca, dupa un asemenea inceput, ceva urma sa mearga prost. Comunicarea in lot functioneaza perfect, primim din ce in ce mai multe informatii si aflam ca in stanga noastra se prinde peste. Clar, ceva e putred. Pana la urma ni se spune ce foloseste la carlig. Schimbam si noi. Rezultatul? Stam iar si ne uitam.

Ora 18. Alte informatii, schimbam din nou nada de la carlig, modul de prezentare etc. Aici incep grijile! Primim vestea ca urmeaza ca unul dintre noi sa fie schimbat a doua zi dimineata de o rezerva, daca nu incepem sa prindem. Ne tot intrebam unde gresim pentru ca, evident, ceva nu mergea. Ne gandeam la schimbare si la toate informatiile contradictorii pe care le primeam. Instinctul nostru ne indemna sa facem altfel, asa ca partenerul meu a propus sa pescuim asa cum stim noi, fara “mosmoande” si altele.

La ora 21, inainte de inceperea ploii, cuprinsi de o disperare fara margini, incepem sa pescuim cum ne indeamna inima. In momente ca acelea nu mai conteaza nimic, iti dai seama ca nu mai ai ce pierde. Nimeni nu ne mai urmarea, nimeni nu ne mai dadea sfaturi. In afara de acea trasatura, senzorii erau „morti”. Situatia parea sa fie fara scapare si trebuia sa actionam intr-un fel.

La 21:30 ploua cu galeata. Aud senzorul rosu si aproape ca nu imi vine sa cred. Trag repede pe mine o pelerina, alerg in iadul de afara si, dupa un drill prin fulgere, tunete si stropi de gheata, folosim pentru prima oara sacul. Intram in cort si, cu toate ca prinsesem in sfarsit ceva si intrezaream un licar de speranta, eram in continuare necajiti. Si statia a cantat din nou! Iesim amandoi rapid din cort, iar eu ajung primul, ca de obicei. In timp ce aduceam pestele, incepe un al doilea run. Cristi ajunge la lanseta. Scoatem pestele si pleaca un alt bat de pe rod pod. Intram in cort uzi pana la piele. Incredibil, 4 pesti la sac! Dupa atatea ore de mohorare, parca cerul nostru se inseninase putin. Ramanem cu gandul neterminat pentru ca auzim un alt “beeeep” de la senzori. Va dati seama cam cum au mers lucrurile dupa aceea, daca la ora 3 am chemat arbitrii pentru cantar suplimentar! La cantarire, desi morti de oboseala, mai dam doi crapi pe saltea.

Cine e pe primul loc!
Dimineata, stupoare! Dupa toate prin cate am trecut, aflam la cantarul oficial ca suntem pe primul loc pe sector, acolo unde am si ramas pana la final. Dar stati, mai urmeaza! Concursul nu se terminase.
Sambata dupa-masa, ceva mai relaxati, stateam la taclale. Deodata ne dam seama ca de trei ore nu aveam nicio trasatura si reincepem sa ne facem griji. Tocmai atunci primim vizita lui Liviu, inlocuit in stand cu un alt coechiper. Ne intreaba cu ce dam si, afland ca aruncam cu bila tare de 22, ne propune sa schimbam cu solubile de 18. In cinci minute, toate erau pe 18, dar bile tari; eroarea de comunicare, bat-o vina. In trei sferturi de ora avem 8 pesti pe saltea.
Si, la finalul povestii si partidei, sper ca v-am convins de legatura dintre castig si disperare si de faptul ca mereu trebuie sa ajungi jos pentru a te putea ridica si a ajunge in varf.

Serpii din minciog
P.S. 1 - Aveam ”un bun obicei”. La fiecare partida tineam minciogul in apa, in ideea ca e mai usor de folosit pentru a duce mustaciosii in drumul spre sacii de pastrare. In momentul in care am avut primul peste, a trebuit sa folosim unul din cele doua mincioguri din dotare. Cristi a avut insa o mare surpriza in momentul in care a ridicat unul din cele doua mincioguri puse artistic in apa. Doi serpi erau crosetati prin ochiurile plaselor suprapuse. Brrrrr! Mie mi-e groaza de serpi, asa ca onoarea de a fi viteaz i-a revenit lui Cristi. Cu parere de rau, soarta serpilor nu a fost grozava, dar nu s-a putut altfel. Mancasera pestii mici prinsi in minciog si nu le mai iesea burta prin ochiurile plasei...
P.S. 2 - Ma trezesc dupa 10 minute de somn, avertizorii si Cristi strigau la unison... Buimac, ma reped la rodpod si parca nu-mi dadeam seama la care bat trage. Il aud pe Cristi pe fundal: ”Vezi ca sunt aici cu doua lansete in mana, ia si tu una.” Zapacit de cap, ii zic: „Si ce ragi la mine?” Imi dau seama ca am festelit-o si imi cer scuze. Noroc ca m-a iertat, dandu-si seama de zapaceala mea. Drept multumire, l-am lasat sa cantareasca singur toti pestii prinsi la etapa de la Tancabesti !

Targoviste, via Sacel
Nu insist foarte mult pe etapa a II-a, de la Sacel, stiindu-se ce anume a hotarat AGVPS la vremea respectiva. Noi am vrut sa pescuim, ne-am prezentat, am venit cu o zi inainte, in formatie completa, inclusiv cu arbitrii, dar organizatorul a tinut cont de decizia AGVPS si, prin urmare, ne-am calificat direct in etapa III.
Prin urmare, joi, dupa ora 13, ora la care celelalte echipe au inceput concursul, am hotarat sa facem un tur de forta prin tara, la Targoviste, Bunget Lac 2, sa vedem ce e cu aceasta balta. Frumoasa, mare, structuri si locuri diferite, peste mult si „un pic” nepunctabil. Incercam si noi marea, pardon balta, cu degetul, prindem o oglinda de 150 grame la doua Source de 26, cu carlig de 4. Meritul lui Cristi sa o aduca la minciog! Bine, bine, va spun si partea frumoasa. Avem in prima noapte un run, iar Cristi, care era cu lanseta in mana, aduce foarte greu crapul spre mal. Intru in apa cu minciogul si vad doi crapi gemeni – cam la 7-8 kg bucata. Erau ca intr-un balet sincron – unde mergea unul merge si celalalt – fapt ce m-a derutat complet. Explicatia am gasit-o cand au ajuns langa mine: unul avea montura noastra in gura iar celalalt era agatat de o alta, ce se prinsese de prima montura. Aoleu, ce fac eu acum, zic si, desi am primit sfaturi – de la cei de pe mal, care nu au vrut sa se ude la picioare - ca un „mare expert” ce sunt, ii scap pe ambii la manevrare. Unul l-am luat in minciog, dar am uitat sa mai ridic coada acestuia; era super interesant cum se comporta celalalt, asa ca la prima plecare, vorba lui Creanga, zvrrrrrr! Si crapul dus a fost. Sorry Cristi!

Tancabesti la indigo?
La cateva saptamani dupa asta ajungem la concurs si, ca de obicei, picam pe sectorul „dorit”. Am incercat sa ne dam seama cum anume reuseam sa ajungem intotdeauna pe locurile de care fugeam cel mai mult – explicatia nu am gasit-o nici pana acum. Ne deplasam - impropriu spus - pe drumul de acces pe acel sector, la standuri. Daca nu aveam un auto 4x4, trebuia sa ne facem carausi sau sa ne angajam serpasi. Stam si ne uitam ce frumoase locuri sunt pe pamant. Eram singuri pe balta, in coada, cu directii de pescuit date total aiurea – pescuiam fata de limitele standului intru-un unghi de vreo 45-50 grade – orientate spre apa mica, la stuf, unde pasarile nu puteau inota „de stat” in picioare. In fine, asta e, ne apucam de montat accesoriile necesare la pescuit. Suna goarna, intr-o caldura infernala, dam in apa betele, mai dam cu markerul, nu gasim nimic interesant, de parca pescuiam in lighean sau intr-o cada umpluta cu o apa murdara. Facem noi toate cele necesare si, cu toate astea, nimic. Stam, ne uitam si ne intrebam: iar se repeta Tancabestiul?

Maraton pe 80 hectare
Mama lui de peste, numai nu vrea sa intre la noi. Drept e ca nici la vecini, toti fiind pe primul loc pe sector, pana ce o echipa de vis-a-vis de noi prinde un peste. Ca sa aveti idee, vis-a-vis-ul era la vreo 600 m de noi. Cel putin, spre deosebire de colegi nostri din Planet Carp, aveam spatiu imens stanga-dreapta, loc de campare super frumos, apa mica si nimic altceva. Mai prindem noi mai multi pesti, dar nici unul nu avea cele 1,5 kg necesare. Cam asta a fost joi, in prima zi, ca in a doua a venit Liviu iar eu am iesit din stand.O intamplare nostima a fost joi noaptea, cand auzim pe afara ceva de genul „mmmmmhrrrrrrrrrrr”. Ce o fi oare? Punem lanternele in functiune si vedem un caine imens care manca la boillesuri de mama focului. Uuuuu, daca si la caini place, de ce nu trage crapul? In fine, dupa schimbarea de vineri seara, plec cu Gabi de la standurile de pe B spre masina. Baietii nostri stau binisor, noi mai stam de povesti, mai fugim de tantari, ne mai uitam la vecinii baltii care trageau cu pusca dupa grauri... Noaptea, plec cu Gabi la pensiune. Adorm pe la miezul noptii, dar pe la 4 il aud ca prin vis pe Gabi vorbind la telefon. Cristi si Liviu prinsesera un crap de 8 kg. Sambata alergam toata ziua de la un stand la altul, de la un sector la altul – va dati seama ce inseamna un alergat pe o balta de 80 ha, cu drumuri impracticabile pentru masina, cu cizme sold in picioare si pe o caldura infernala? Poezie!

Sed lex, dura lex
Se face seara si unde nu vine o furtuna de nu puteam pleca de pe balta. Ce zic eu furtuna... Ciclon, tornada, uragan! Macar eu si Gabi am stat intr-un peco – ca nu puteam circula cu masina din cauza ploii si ghetii - dar saracii baietii de pe balta, numai ei va pot povesti ce-au indurat… Suna telefonul si primim vestea ca s-a intrerupt concursul din cauza vremii – asa e prevazut in regulament. Mergem pe balta si incepe ceea ce se numeste un circ intreg intre manageri, capitani si arbitri, daca sa se reia sau nu concursul. La final, dupa vreo 4 ore de negocieri – a se citi cearta – se stabileste ca nu se reia concursul. Eram pe locul 2, la egalitate cu locul 1, dar cu o cantitate mai mica de peste. Din punctul meu de vedere, al avocatului, ceea ce este prevazut in regulament nu lasa loc de interpretare, decizia luata fiind legala si acoperita de regulament: poate nu era morala, dar sed lex, dura lex. Si la ce furtuna fusese, cu trasnete pe langa pescari si unde de soc care aproape iti lua cortul de pe mal, cine-si asuma vreo raspundere in caz de…?
Asta e, ne-am bucurat enorm pentru acest rezultat muncit din greu. Au trecut baietii – si aici un mare bravo pentru tot lotul – prin apa, canicula, trasnete, emotii, stres si, cum zice cronicarul, prin „foc si sabie” pentru acel rezultat.

Lates, etapa a IV-a
Prin luna februarie 2010 ma uitam cu familia la niste oferte ce le primisem pentru concediu, de la o firma din Bucuresti. Alegem noi Scandinavia cu plecare in luna iulie, pentru ca la sfarsit de august nu ne convenea – incepeam serviciul. Studiez eu agenda unde aveam trecute datele de calificare la CN si vad in acea perioada trecut - MV 2 - Finala.
Stau, ma uit, ma mai gandesc si zic in gandul meu – ”hai ca visez prea frumos” – nu la Scandinavia, ci la MV 2 – si fac rezervare pentru concediu.
Dupa cele doua etape de calificari din cadrul clubului, la prima sedinta a lotului, cand Gabi ne spusese ca daca trecem de Tancabesti suntem in finala, eu am anuntat: „nu pot veni la finala ca sunt in concediu”. Rasete, glume... O spusesem si eu in gluma, fara sa cred macar 1% ca vom ajunge in finala CN.

Sa incerc sa va aduc in atmosfera lotului de dupa Bunget, cand am realizat ca suntem in semifinala. Cristi stia deja de ce sunt stresat:
1.ca asa sunt eu stresat inainte de fiecare partida – noroc de el ca e calm si nu imprumuta de la mine stresul, ca nu stiu ce ar iesi;
2.ca urma „sa jucam acasa” si trebuia sa facem un rezultat bun;
3.ca daca ne calificam, ajungeam in finala si eu nu puteam participa.
Dupa cum spuneam, suntem in semifinala, cu mari sanse de finala – trebuia doar sa ne calificam in primele trei locuri. Sigur, El Capitan nici nu concepea decat locul unu, care ne asigura un punct pentru finala.
Si vine ziua marii semifinale, cu apa din belsug la Lates – si in lac, si pe mal, si pe drum si peste tot. Sandu Leonte, ca un adevarat guru, le prezicea cu o zi inainte pe toate, spunandu-ne pe ce sector anume o sa pescuim: pe sectorul C, unde nu am pescuit niciodata la Lates. Aveam insa un coechipier, Ciprian, ce castigase un individual in anul 2009 – si de la care se raporta orice istorisire a sa, sau cel putin asa era pana la CN. Ca sa va dati seama cat eram de stresat si „bucuros” de sectorul C, am reusit sa enervez, ca de obicei, multa lume. Vine ziua marelui concurs, ajungem cu 4x4-ul lui Cristi pe standuri, din motive de apa si mal, eu ma apuc de montat rod-pod-ul, betele si observ ca dragul de Cristi nu monteaza corturile. Stiti de ce? Eram in apa. La propriu!

Unii nu stiu sa minta
Avand fan proaspat cosit in stand, Cristi face doua „paturi” de iarba pentru corturi, cu carari spre ponton si spre unde trebuia sa mergem. Suna claxoanele pentru inceperea concursului, aruncam betele si incepem sa ne punem in aplicare strategia. Vine El Capitan: „Ati dat cu markerul?” Eu: „da!”. Cristi nu zice nimic, ca el nu stie sa minta. „Ati gasit ceva structuri?”. „Nimic!”. „Dar sigur ati dat cu markerul?”. Normal ca nu dadusem, ca stiam de la Ando cum se prezenta substratul si care era conformatia lacului in fata noastra. Mai discutam, mai ne uitam la vecini stanga-dreapta si mergem la nadit cu racheta. Vreo ora dam nada in apa, mai discutam si la ora 16 luam primul crap la 4 kile si ceva.
Vine capitanul. „Cum stati?” Noi, pe locul 1 pe sector! Si acolo am ramas pana la sfarsit. Drept este ca ne-am tinut de strategie, am pescuit asa cum trebuie si cum stiam ca trebuie sa pescuim pe Lates. Intra pe una din lansete un crap intre 5 si 7 kile, astia fiind cei mai „nebuni” in dril – si pleaca inspre niste cotoare de stuf, priponindu-se acolo. Mi-aduc aminte ca trebuia sa incerc sa-l las pe baitrunner deschis, poate, poate iese. De unde eram pe ponton, cu lanseta in mana, nu vedeam ce se intampla prea bine, fiind parcat in afara standului. Vine la noi Liviu si-mi zice ca e pe inaintas si pot sa trag un pic mai tare de el. Trag, iese, sunt bucuros nevoie mare, dar si... stresat; sa stiti ca orice peste conteaza in concurs iar cel pe care-l scapi e cel mai important, e cel care poate face diferenta. Uit insa sa mai deschid fluturasul la frana si crapul, la mal, face ca pupaza lui Creanga: zbrrrrrr!

Full de asi
Sambata, cand a fost furtuna pe la orele 18 – apropos, noi am prins vreo 6 crapi atunci, pe furtuna – am ratat momentul de nadire grea, fapt ce a influentat noaptea, pentru ca nu am mai avut atata activitate. Oricum, eram foarte obositi – eu, cel putin, am adormit de la 12 noaptea pana la 4 dimineata si nu am auzit statia de la avertizori, cu toate ca era langa capul meu. Pentru ca nu am mai nadit greu, ma apuc cu Cristi si dam din cobra vreo 4-5 kg de bile in apa, cu toate ca aveam o diferenta de 50 kg in fata concurentilor de pe locul doi.
Asta era duminica pe la ora 11. La final am prins 4 crapi in jumatate de ora, diferenta ajungand la vreo 70-80 kg in fata locului doi de la noi pe sector.
Mai am o istorie scurta si inchei: in ultima zi pun o bila solubila, pe la orele 11. La 5 minute, intra un crap, se duce Cristi, il scapa si cum credeti ca reactionez eu? Ma apuc sa il cert pentru ca a scapat crapul! Parca eu nu scapasem! Supararea pe mine a fost justificata, motiv pentru care mi-a spus ca el nu mai pune mana pe lansete. Trage un crap, il intreb: „te duci?” Nu vorbeste cu mine! Ma duc eu si-i zic: ”bun, bun, nu pui mana pe lansete, dar pe minciog pui, nu”? A venit, a scos crapul si m-a iertat. Cand sa sune de sfarsit de concurs, aud avertizorii: beeeep. Cristi, cu mana sus, fuge la lanseta strigand la arbitrii: pesteeeeee! Abia pune mana pe ea si auzim claxonul. L-am scos in sfertul de ora regulamentar. La final, noi pe 1 pe sector C, Ciprian, Sandu si Legio pe 1 pe A, Ando, Liviu si Sorin pe 1 pe B si eram in finala MV 2 cu un punct. Scandinavia, venim!

Final, Moara Vlasiei 2

Pentru mine, finala de pe MV 2 a fost chinul vietii, pentru ca am trait-o la o intensitate ce nu poate fi simtita din postura de concurent. Trei nopti nedormite, telefoane la toata lumea pentru a fi la curent cu rezultatele - si aici vreau sa-i multumesc in special lui Andrei Mihut, care mi-a transmis din ora in ora rezultatele si multe impresii „la cald”. Cand am aflat ca am pierdut la o diferenta de 90 grame, am stat 3 ore si am privit in gol, intrebandu-ma cum e posibil oare. Desi am fost incurajat si de prietenii care m-au sunat si de familie, eram ca o stana de piatra si repetam la nesfarsit: ”90 grame?”. Am vorbit cu Cristi si cu Liviu si ii incurajam, spunandu-le ca trebuie sa fim mandri de rezultat, dar in sufletul meu eram ”varza”. Cum puteam sa le spun altceva, cand stiam ce inseamna 72 ore de stand cu emotia ca se poate face un rezultat bun?
Nu mai stiu cat era ora cand m-a sunat Cristi si m-a intrebat daca stau jos. I-am zis ca da, ca sunt pe un vapor si sunt asezat pe o bancheta. M-a anuntat atunci ca s-au refacut calculele si ca am castigat CN 2010. Am tipat de bucurie, am inchis telefonul, am iesit afara si am inceput sa plang. Un plans nervos, un plans de descatusare a tuturor celor acumulate pe parcursul lunilor aprilie – iulie, un plans sacadat si totodata revigorant. Nu mai stiu cat a durat, dar mi-am sunat familia – pe care am speriat-o groaznic pana au inteles ce s-a intamplat – am vorbit cu Gabi Sandu, cu Liviu, cu Ciprian Galic, cu Ando, cu Cristi, cu toti cei care erau prin preajma. Dupa vreo doua ore, am inceput sa-mi revin din starea pe care n-am mai trait-o niciodata. Asta a fost!

Finala CN 2010 vazuta din standul A1 de Cristi Andronic

Dupa un parcurs foartre bun in etapele de calificari ale Campionatului National, iata-ne in finala pe Moara Vlasiei. Ajungem miercuri seara si ne cazam la un hotel din localitatea Saftica, glumind ca acolo se aduna de obicei loturile nationale ... Se trag la sorti sectoarele si aflu ca am picat iarasi pe cel mai retras sector, ca in toate etapele de altfel: sectorul A si, pentru a patra oara, pe acelasi sector cu Gabi Tomulescu. „Excelent”! Dis de dimineata plecam cu toata caravana pe lac si dupa ce se instaleaza “Centrul de Comanda Planet” la rulota lui Felix, incepe tragerea la sorti a grilelor. Toata lumea calificata isi dorea grila A2-B1-C3. Extrage Gabi Sandu: A1-B3-C2. Noi ne-am ales cu A1, adica in stanga digul si-n dreapta echipa Soimul. Nici baietii de pe C nu stau prea bine, pentru ca balta se ingusteaza spre coada si astfel poate fi controlata intreaga latime de apa, spre deosebire de partea dinspre dig, unde nu se poate arunca pana in malul din fata.

Treaba ca la balamuc
Incepe! Baietii umbla ca furnicile si vin sa ne motiveze cand Gabi, cand Adi Lupu. Apar si primele capturi, dar nu la noi. Aplicam si noi din informatiile date de norocosii Legio si Ciprian Galic. Dam si un pic de nada si asteptam. Se anunta cod galben de furtuna si, pana apucam sa ancoram bine corturile si toate lucrurile ce pot fi luate de vant, observ miscare in apropierea malului si arunc o lanseta acolo. Nu se stie niciodata! Se apropie si ploaia si, dupa cateva rafale de vant care ne baga in cort, incepe sa picure. Trage! Ando e aprope de iesire si ajunge primul. Pune mana pe bat si inteapa – in forta, bineinteles - in timp ce eu strigam la el ca disperatul: inceeet... e un Hi-S! Scoatem cu bine crapul de 8 kg si pana la cantarul de la ora 19 mai avem inca unul de 7 kg. Curand aflam si rezultatele celorlalte echipe de pe sector si ne ingrijoram putin din cauza Carpingului. Pana dimineata am pescuit ca disperatii: pesti multi si mari, 5 pana la cantarul de la 21 si inca 28 de bucati pana la ora 7 de a doua zi. Era treaba ca la balamuc: lanseaza, pregateste betele de rezerva, da nada, drill, scos la minciog, de obicei singur, pentru ca partenerul avea peste. Ca la nebuni! Am avut la un moment dat patru trasaturi una dupa alta si toate mincioagele erau cu peste... Nici macar cand pregateam saculetii solubili n-am stat asezat, totul s-a facut aproape din picioare, exceptand una sau doua trante pe care le-am luat din cauza ca malul, abrupt spre apa, devenise un derdelus de la apa scursa din sacii de pastrare.

Un sfert de tona in 12 ore
Seara ne aduce si o mare surpriza din partea nu stiu cui, cand un elicopter care zbura la rasul apei spre malul din fata a stropit de zor tantarii. De bucurie, au zbughit-o la noi, unde ne-au ciuruit, de a trebuit pe langa toata nebunia in desfasurare sa mai umblam si infofoliti ca sa nu ne manance lighioanele.
Vin si rezultatele de dimineata: am trecut pe primul loc pe balta si am crescut in clasament cu aproape 260 kg. Un sfert de tona de peste in 12 ore e ceva! Nu avem prea mult timp de sarbatorit pentru ca “festivalul” continua pana seara, cand ajungem la 500 kg. Nici de statistici nu prea avem timp, dar incepem sa ratam din ce in ce mai multi pesti, chiar daca schimbam carligele frecvent. Se pare ca incepuse sa fie mai precaut si mai mofturos, la cata nada se daduse in apa pe tot lacul. Continuam sa prindem dar sa si scapam intr-un ritm ametitor. Sambata dimineata, dupa o noapte in care am mai ciupit fiecare un pic de somn, suntem tot pe 1 pe sector si pe lac. Numai ca baietii de la Carping ne sufla in ceafa. Doar 26 de kg in urma noastra, in conditiile in care ei facusera o schimbare cu 24 de ore in urma. Cu toate ca si eu si Ando ne simteam apti sa ne batem pana la capat, se hotaraste sa se faca schimbare si sa intre un om odihnit – Liviu, in locul meu. Din pacate, ritmul in care au prins baietii nostri a fost mai mic decat a celor de la Carping, sau poate ritmul in care au scapat a fost mai mare. Nimeni nu va sti niciodata, cert este ca am trecut pe locul 2 pe sectorul A.

Grame de plumb, kilograme de aur
A venit si ultima dimineata a finalei, care avea sa fie una de cosmar: cand veneam de la hotel, unde m-am odihnit in timpul noptii, i-am vazut de pe dig pe baieti in dublu drill. Mi-am zis ca e ok si speram sa fi revenit pe primul loc. Cand ajung la ei, aflu cu stupoare ca-i scapasera pe amandoi. Planet Carp si Carping au acelasi numar de puncte, egalitate ce nu mai poate fi rasturnata. IN concluzie, departajarea se va face la kilograme. Ca si pe celelalte sectoare, finalul e de cosmar: prindem noi, prinde si Carping-ul, scapam noi, scapa si ei. Alerg ca nebunul dintr-o parte in alta, de pe A1 pe A3, si nu mai stiu ce-i cu mine. Imi vine sa ma dau cu... pardon, dosul de pamant, poate intorc astfel situatia in favoarea noastra, dar stiu ca nu pot face nimic. E frustrant! Finalul ma prinde urmarind un drill al celor de la Carping si ratez dubleul lui Ando si Liviu de pe A1. Ajung tarziu la cantar si le fac totusi o poza de la marginea standului. S-a terminat!? Incep telefoanele: ce stiti? Care-i totalul? Aflam ca am pierdut la 90 de grame, apoi ca am castigat cu 10 kg, dupa recalcularea totalurilor. Rabufnire de euforie si lacrimi de bucurie! Nu-mi vine a crede : suntem Campioni Nationali!
Le multumesc celor cu care am facut echipa de-a lungul etapelor: Daniel, Liviu si Ando, lotului, precum si celor ce ne-au insotit sau au fost alaturi de noi. Am primit premiul pentru aceasta performanta la dublu, pentru ca l-am luat si pe al lui Daniel, cel ce a fost aprope de noi pe parcursul finalei chiar daca n-a putut fi pe balta. Poate ca a fost mai rau, suferind ca un caine si asteptand vesti de la noi. A fost o experienta ce greu se va putea repeta si pe care putini oameni au trait-o la intensitatea asta. Singura noastra dezamagire din standul A1 a fost ca am iesit pe locul doi, cu toate ca am prins 1111,09 kg de crap in 72 de ore.







Comentarii
gabriel
2015-02-11 (05:34)
FANTASTIC !!!! PACAT CA SA TERMINAT SI IN MOLDOVA NOASTRA DRAGA NU MAI AVEM UN CLUB CARE SA VA CALCE PE URME.

Adauga un comentariu
Revistalupeste nu este responsabila pentru acuratetea informatiilor din comentariile postate de cititori.
Nu folositi cuvinte triviale.
Ne rezervam dreptul de a selecta comentariile.
Nume *
Text *

Numar caractere ramase: 250
Cod de verificare *
Regenerare cod
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Trimite
Ultimul numar
Ultimul Numar
Numarul 74 / Octombrie 2011

Solunar
Noiembrie 2017
LuMaMiJoViSaDu
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930
Legenda
Albastru- Zi normala
Rosu- Zi buna
Verde- Sanse schimbatoare
Negru- Zi de evitat

Discutii in forum

© 2007 RVP Media. Toate drepturile rezervate    Termeni si conditii
Share
peste crap pescuit balta pescuit la crap balta iasi revista revista lu peste mulineta lanseta coperta incepatori forum lista scule trepied minciog locuri de pescuit vaslui momeli senzori carlige stiuca salau naluci musca lanseta bat undita linie tehnici de pescuit oblete babusca avat platica morunas scobar spinning cten concurs de pescuit plute carlige pescuit la somn pescuit la crap rapitori solunar vetrica vobler lingurita mamaliga scoica naluca ghidul pescarului