Nu, nu veti afla un raspuns la aceasta intrebare, cum va asteptati, pentru ca raspunsul constituie o necunoscuta chiar si pentru mine, care zilnic ma izbesc de aceste cuvinte spuse de unii pescari in mod ironic, dar de marea majoritate la modul serios, si acestia nu sunt putini. Imaginati-va o vanzatoare la Loto care, paradoxal, ar sti numerele si, intrebata fiind, le-ar spune miilor de clienti numerele norocoase. Simplu, la ambele intrebari rezultatul ar fi acelasi. Un pot mare s-ar imparti la un numar enorm de mare de jucatori (pescari), ceea ce ar face sa-i revina fiecaruia o suma (cantitate de peste) un pic mai mare decat valoarea zero. Problema este ca la aceasta intrebare nimeni nu va avea niciodata un raspuns, pentru ca pescuitul este practic o "lupta" intre om si peste, pe care acesta din urma, ajutat de simtul de conservare, o pune in practica si aplica regulile. Mai putin pescarul care, dotat cu doua lansete si doua mulinete, se va considera semizeu si niciodata nu-si va recunoaste vina in momentul insuccesului. Pentru el, raspunzator de traista goala va fi intotdeauna mereu altcineva. De ce nu se prinde peste ar fi o intrebare mai fireasca cu raspuns categoric si simplu. Daca vom tine seama ca numarul din ce in ce mai mare al "impatimitilor" a dus oarecum la un anumit dezechilibru in inmultirea speciilor subacvatice, raspunsul va fi simplu. Cati dintre noi am eliberat pestii sub dimensiunile admise, mai ales ca raspunsul acestor pescari va fi si el simplu "am platit, asta prind, asta iau". Deci o vina ne apartine si nu este una neglijabila. Un calcul simplu ne arata ca intr-o zona populata cu crap de exemplu (specia ce obsedeaza 90 % din pescari), care are 60 - 70 grame primavara si totusi este  luat in juvelnic, in toamna acest exemplar ar putea ajunge la 400 - 700 grame in conditii de oxigenare corecta si hrana corespunzatoare. Asadar, eliberat in martie – aprilie, el poate constitui un deliciu in cazul unei partide de pescuit in toamna aceluiasi an. Sa vedem o alta cauza. Suntem sau nu buni pescari? Si experienta ne spune: majoritatea, nu prea. S-a inradacinat ideea ca multa mancare va atrage si mult peste. Aici trebuie sa tinem cont si de "licorile" parfumate sau puturoase, comercializate in retele mai putin ortodoxe de asa zisi negustori de scule, substante fara omologari, produse de firme necunoscute si care, in amestec cu kilogramele de nada date in apa, nu fac decat, prin oxidare, sa scada cantitatea de oxigen in zona respectiva si, bineinteles, rezultatul partidei de pescuit sa fie zero. Daca volumul de mancare nu va depasi limitele rezonabile si strict legate de sezon, in care materialul proteic din continutul lor este corelat cu temperatura mediului si a apei, atunci rezultatele vor fi bune. Daca va fi o cantitate in exces atunci rezultatul desigur va fi sub limitele asteptarilor. In acest sezon, ca sfat bineinteles, este de preferat un pescuit numai cu momeala pe ac sau sub ac (model boilles) fara nadire masiva. Un pescar rutinat va folosi din ora in ora mici bulgarasi de marimea unei nuci, cu nada imbibata cu bucatele de rama sau viermusi, avand in ac acelasi material. Orice surplus nu va face decat sa provoace efectul invers. Fir intins!